CENACLU

Ziua s-a ivit caldă și ploioasă a zgâriat crusta rece a singurătății cu clipocitul consoanelor în ferestrele închise aseară, lacăte într-o pălărie veche de fetru pe un colț de cer, un zbor de porumbei speriați de ploaie rotesc dorul imens al visurilor pe nerostite cărări de cuvinte amorțite. Ochii tăi limpezi de culoarea mugurilor clipesc […]

Cu valiza doldora de amintiri stau pe peronul fără de întoarcere al gării absurdului, doar cu plecări. În ceața densă a uitării de sine caut vagonul spre purgatoriu, unde mi-am rezervat un loc încă din anii tinereții. Garnitura se compune din trei vagoane: cel al infernului la coadă cel al purgatoriului la mijloc și cel […]

Între dialog și ceartă arta plânge după artă De la cenușă în sus arde focul parcă dus De la cenușă în jos focul arde mai frumos Frunză verde flacără primăvara scapără Însă toamna ne adună pe toți cu vorba bună Alelei profesori bravi nu mai fiți totuși sclavi Școala este viața voastră cu Carpați și […]

Cu șapte inimi în piept, salut din văpaia rodiilor suspansul cuvintelor pipăind văzduhul. Cu un salut simplu, se ridică etruscii din înțelepciunea rafinamentului. Stau cuvintele mustind de sens la gura momentelor, gata de revelații, ca niște extratereștri care au deprins gustul încrederii în virilitatea necuvântării la ceasul tainelor. Stau la hotarul dintre lăuntru și afară, […]

Au mai îmbătrânit niște cuvinte, nimicul mi se așază, pe preșul de la ușă, un musafir cunoscut, nu se dă dus de frig, și de toamna din mine…   Mai vorbim, despre ce a fost acum un anotimp, despre durerile de oase, de poezia de pe masă…   S-a cam răcit, ar trebui încălzită tandrețea […]

Cu cei şase brăduţi ai săi fulgul de nea se adaugă peste boabe de vâsc translucide, peste cătina tot verde. La fel creşte în timp cristalul de agat. Agat-ochi, agat-cetate, agat de pace, agat de foc, agat-curcubeu înmuguresc în grupuri. Fluidul curge dinspre izvoare spre delta de rădăcini, apoi sus, tot mai sus. Văd cum […]

caut întregul în palmă în urma lăsată pe nisip în ecoul strigătului umbrei din peșteră în perna unde lacrima se întinde între cele două puncte de fugă în cuvinte în morminte dar nu m-am gândit să-l caut în frunza ce s-a lipit de geam în ultimul tramvai prins dintr-o suflare în felinarul la lumina căruia […]

un țipăt ascuțit brăzdează violent cerul e gândul ce vibrează într-o lume goală și surdă gând ce-mi sfâşie sufletul clar, tot mai clar se înalță spre cer cristale de lacrimi plec la drum tălpile sufletului au obosit de mers în nămol ce e lung drumul către nicăieri aud ecoul ce plânge în urmă amară și […]

Stau pe terasă la vreme de înstrăinare. Dincolo de gard vecinii mei cosesc, cu râvnă, iarba. Eu mă furişez în copilărie. Povestea care urmează s-a întâmplat cu vreo jumătate de secol în urmă…Într-un prezent în care adevărul e pe post de Cenuşăreasă şi în care minciuna pare să fie cea care apropie, cea care scurtează […]

Învins din nou, pentru a câta oară de încremenirea rece a tastaturii, de hidoșenia ei geometrică, de indiferența ei de ochi mort, apăs mecanic pe tastele neputinței. Degeaba vreau să fac pe demiurgul să mă lansez în aventuri ontologice la tastele creative ale unei lumi noi. Nu sunt decât un copist al realității, un muncitor […]