Viorel Birtu-Pirăianu un țipăt ascuțit brăzdează violent cerul
e gândul ce vibrează
într-o lume goală și surdă
gând ce-mi sfâşie sufletul
clar, tot mai clar
se înalță spre cer cristale de lacrimi
plec la drum
tălpile sufletului au obosit de mers în nămol
ce e lung drumul către nicăieri
aud ecoul ce plânge în urmă
amară și tristă lume
singur sunt
rătăcit într-un cânt
azi cântul a tăcut
cuvântul e mut
chitara zace ruptă într-un șanț
la capăt de drum
