George Vigdorovits Învins din nou, pentru a câta oară
de încremenirea rece a tastaturii,
de hidoșenia ei geometrică,
de indiferența ei de ochi mort,
apăs mecanic pe tastele neputinței.
Degeaba vreau să fac pe demiurgul
să mă lansez în aventuri ontologice
la tastele creative ale unei lumi noi.
Nu sunt decât un copist al realității,
un muncitor necalificat la întreprinderea absolutului
un ucenic permanent la perfecțiunea cuvântului.
În fața comisiei de control a îngerilor
îmi scriu raportul de activitate
cu cerneala invizibilă a adevărului ultim
Rămas la munca de jos a ciocănirii tastelor
îmi bat la mașina gândurilor
textul tern al zidirii versurilor,
printre ruinele realismului socialist
și stâlpii uzați ai libertății prăbușite.
Ecuația cu necunoscutele tastelor neapăsate
rămâne simfonia netereminată
a tăcerii mele metafizice.
