Viorel Birtu-Pirăianucu sufletul așezat pe streașina timpului
caut cărarea spre cer
azi sunt acel ce nu sunt
Doamne,
am mâinile obosite de gânduri
un suflet despletit în plecări repetate
pășeam către lume
trecând
trist, obosit
mai departe
doar drumul acesta mă desparte
de aici, de altă parte
ochii plâng orbiți de durere
singur într-o lume murdară
iartă-mă de merg pe căi greșite
lăsă-mă să cânt în astă noapte
un cântec despre lacrimi și ploi
pașii mei se vor scurge prin ani
purtând lumina în suflet
