Atît

Atît.
dar de aici încolo începe tăcerea
tăvălită în uscăciunea gurii
în privirile oarbe cu care ștergi oamenii
pe lîngă care treci absent
cu ochii îndreptați spre înlăuntru
unde cumva mai găsești un rest din tine
pe care-l îmbrățișezi timid
cu grija cu care oul
e acoperit de penele calde
și te privești
apoi te așezi absent
cu fața spre ochii goi privindu-te
și nu mai știi
unde începi
și unde te sfîrșești
eonul divin din care ai apărut
s-a dus
odată cu tatăl nostru carele ești în ceruri
(care le. care ne. care.)
te miri ce te-a apucat
te îmbrățișezi gol
taci din nou
și-ți spui că asta este pentru ultima oară
pleci de peste tot
cu tine s-a întîmplat ceva
altceva
față de iubire.