S-a adunat sub nori ceva –
un colț de pace sau o mare
prin care-și caută cărare
toamna mea.
Coboară cerul în grădini
pe rămășițe de tulpină
și-agață scame de lumină
printre spini.
Se-nchide liniștea în munți
ca-ntr-o cetate părăsită
de orele fără ursită
de sub frunți.
E toamnă azi, și mâine iar.
Colindă frunzele la geamuri
și soarele topește-n ramuri
chihlimbar.
E toamnă azi, și mâine iar.