CENACLU

Dana nu vrusese să-i dea drumul la interfon, dar dacă Victor a spus că da… Acum stătea în fața lor un bărbat vârstnic, cu o frizură demodată, îmbrăcat în negru. – Noi ne-am interesat de voi, sunteți pe lista noastră. Despre ce este vorba… noi păzim lumea asta, lumea asta se pierde din cauză că […]

mă apasă pe creier vorbe nerostite – o tonă pe care nu mai e timp să le rostesc căci vine seara și e întuneric la lumina stelelor nu scrii doar le privești

Să renunț la ce a fost pierdut. Nu mai am timp să visez la ce pot recupera. Acum am nevoie să privesc cerul, dar dincolo de nori. Când nu văd norii, nu mă mai văd pe mine. *** Să fii acolo, să fii aici, dar să fii și dincolo. Să nu ai teamă de locul […]

Încerc să mă așez în pagină  precum Lenin în mausoleu  ori ca un faraon egiptean  în centrul de greutate al piramidei.  Caut disperat punctul nevralgic al poemului, acolo unde se intersectează magic cuvântul cu emoția sau rațiunea cu sentimentul.  Eu cred în tăcerea absolută  în magia premergătoare cuvântului,  unde energia divină e în stare pură.  […]

Ai dreptate! Chemarea aceasta e ca o călătorie în Tibet, în care ne-am regăsit îndoiala și lumina camuflând în tăcere izvoare mitice. Mă vei găsi în absența lividelor, sterilelor clipe, la fel ca în prezența îngerească a muzicii care bate ritmul vieții în biserică pentru chemarea la rugăciune. Mă vei găsi în cuvintele care mișcă […]

Mă chemi ușor și nu-ți răspund mă-ntorc la tine și-mi strigi delicat numele pe buze… șoaptele-s reci lacrimile te-ar inunda de-aș plânge-un minut și-aștept să mă chemi mereu, iar și iar. Te chem, mă chemi… un strigăt nu-mi e de-ajuns doar privirea mă pierde în valuri în valuri ce mă rătăcesc privirea mereu țintită mă […]

Erau la sfârșitul sejurului la Madrid. Niciunul dintre ei nu se bucurase cu adevărat, dar afișau figuri pline de satisfacție, ba chiar se întreceau în comentarii inteligente. Pentru astăzi ghidul le propusese vizitarea unui castel medieval, situat la câțiva kilometri de capitală. „Nu veți regreta, veți vedea!” Au început cu un salon împodobit cu tablouri. […]

Nu pierde lacrima pe vreascuri, pe ce se frânge, ce-i uscat, N-o da cenușii ce e moartă, nici fumului scăpat de ceară, N-o risipi pe lucruri stinse, pe visuri care nu mai zboară, Nu plânge ce nu are viață, nici crengi uscate, e păcat. Nu o lăsa să cadă-n voie, salveaz-o pentru înc-o seară Pentru […]

Eminescu nu-i canon Eminescu-i libertate muzica ne dă un ton noi le vrem pe toate (din „Axiomele lui Don Quijote”)

Mă uit la asfințit de soare Și cerul e brăzdat zăbrele, Un pescăruș plutește-n zare Și plânge peste zbor cu jale.   Și peste maluri e tristețe Ce mă acoperă-n aproape, Iar seara râde cu blândețe Călcând cu pașii reci pe ape.   Departe se aude noaptea Ce trage negura în șoapte, Se-apropie în linii […]