Sejur etern în pridvorul paradisului

Am convocat din nou

ședința de urgență a umbrelor

să găsim împreună

o nouă cale strategică

ce duce direct spre neant.

Tovarășii au fost lipsiți de idei și viziuni:

în urma lor au venit câțiva domni

care la rândul lor s-au întrecut

în truisme și banalități de doi lei.

După acest eșec de etapă

în construirea cetății de lumină și dor

am invitat poeții mai acătării

pe care-i cunosc și la care țin.

Ei au venit cu povești despre metafore

și versuri unicat, foneme, rime

și alte fantezii complet inutile.

Am ajuns rapid la concluzia

că salvarea prin cultură

este doar un bullshit monden,

o scuză pentru lipsa de har.

A venit rândul militarilor autentici

să-i mobilizez pentru ultima campanie

a iubirilor deșarte

purtate prin deșerturi umane.

După eșecuri repetate în calea spre lumină

am implorat dragostea să mă viziteze.

Și ea a sosit brusc

a pogorât magic din înalturi.

Sau poate diafan prin vibrații subtile

în curtea abjectă a depresiei

străjuită de zidurile inaccesibile ale eșecului.

Ți-am strâns mâna și braț la braț

am pornit pe cărările vrăjite ale posibilului.

Sejur etern în pridvorul paradisului.