CENACLU

Începuturile nu ne definesc ca oameni. Începuturile nu definesc sfârșiturile. Începuturile unei vieți, unui vis, unei lupte și ale unei iubiri nu vor defini niciodată finalurile. Începuturile unei iubiri încep cu doi oameni și sfârșiturile se termină cu unul singur. Începuturile unor boli nu determină finalurile. Toți știm că există doar învinși și învingători. Începuturile […]

te așteptam înainte de a te întâlni în acea veche mansardă din acel cartier uitat la margine de veac strângând în brațe trupul gol printre lacrimile sufletului pentru că te iubeam femeie, lacrimă în dor dor crunt, fierbinte, chinuitor seara îți deschideam ușa ca un suspin în eterna uitare am îngenuncheat apoi în fața trupului […]

N-am avut mult. Doar o cameră mică, cu pereții crăpați, Și o pâine împărțită la doi. Dar din fereastră vedeam câmpul Și-un cer care nu m-a trădat niciodată. Am muncit cu mâinile, cu spatele, cu tăceri, Am cărat zile grele în spinare Și n-am întrebat: „De ce eu?” Pentru că eu am rămas. Când alții […]

Dragă Kitty cărțile m-au învățat totul despre viață și despre moarte despre părinți și despre străini despre bine și despre rău despre oameni și despre animale despre pace și despre război în fiecare zi îmi deschid sufletul într-o carte când citești nu mai ești singur totuși nu te poți certa citind cu tine sau cu […]

Umbra și lutul ca pe-o graniță între lumină și-ntuneric a ridicat umbra jarul privirilor tale!   În naivitatea ei, năzărirea și-a scuturat iute lutul din care s-a-ntrupat, și-a reclamat independență, convinsă că-mi poate lua cu ea, în desprindere, tinerețea și viul.   Singura pradă de care m-a văduvit a fost pata vidă a formelor mele. […]

Dincolo de ecourile cascadei sângelui și al legământului cu Israel răzbate lumina Bethlehemului ce-mi străluminează ființa. Un posibil pas spre incertul tărâm al eternității, unde Fiul veghează nemurirea unui simplu iudeu căzut în istorie. Lumina pruncului veșnic e chiar speranța nevisată de a ajunge în împărăția Tatălui Adonai cel Atotputernic și Atotcuprinzător al cărui nume […]

Ah, piule, cum să te cuprind Tu care ești de necuprins Câte cifre după virgulă să adaug Ca vântul printre degete aluneci Ireal ca un beton statornic În lipsa ta nu stă pe piatră piatră Și piatra în interiorul ei nu stă Opacul e plin de goluri luminoase Precum e gol și universul și plin Ascunzi […]

(Această schiță literară aparține genului ficțiune și orice asemănare cu persoane reale, evenimente sau locuri este întâmplătoare și neintenționată.) Nora nu-și dădea seama dacă visează sau s-a trezit și nu poate deschide ochii. Dacă e lumea viselor sau cea reală. Încă nu o cuprinsese vechea durere prezentă de fiecare dată la trezirea din somn. Durerea […]

De trei zile gândurile mele au dispărut. Am ațipit pe balansoar în brațele unei cărți și m-am trezit în fața unei porți deschise și o carte de vizită cenușie cu un chenar de doliu în care era gravat cu aldine: UITARE. De atunci rătăcesc prin mine căutând urmele lor. Le-am căutat în ungherele nopților în […]

Simţeam cum creşte pe dinăuntrul meu cactusul   milioane de vinișoare verzui erau străbătute de sclavi minusculi care cărau în spate minciuni   sus deasupra pleoapelor ca niste cortine de humă cădeau mugind zările   perna mea otrăvită cu insomnii îmi străbătea craniul cu ace de vise   sub picioarele aprinse în uitare aşchii de […]