Radu Matei TodoranÎn faţa mea
oceanul se încurca în propriile-i valuri
din când în când câte o sirenă
îmi făcea semn cu mâna
umedă şi sărată
eu o priveam printre pahare
Ochii ca nişte lungi coarne de melc
îşi făceau loc între un Cuba Libre
şi un Bloody Mary
ochii mei de piatră
aruncau spre orizont
priviri grele
iar sub ele
femei despuiate se îngropau în nisip
palmierul albastru din cer
se prefăcea în scrum
clipele cădeau în frapieră
cu zgomote seci
amintind de nota de plată
Un înger a ieşit dintre alge
şi mi-a întins o pungă
în care ardeau albastru
ochi de demon.
