CENACLU

Când primăvara își varsă lumina, Și florile răsar pe sub razele calde, Un vânt de durere ți-a atins inima, Și în suflet te doare, simți un abis adânc. Cineva te-a rănit, ți-a smuls din viață, A luat ce-i mai frumos, te-a lăsat în negru, Și-n gândurile tale s-a strecurat ură, Razbunarea te roade, te înghite […]

Din vis croit e un cearșaf cu nopți nepovestite Iubire crudă din abis și-un gâdilat în palmă. Prin buze tu mă prinzi mereu De-un lacom Paradis În marea neagră tu mă-neci Ca să mă-nghiți mai lin. Și dintr-o umbră ca din geam Îmi împletești un deget Cu-o lamă veche de tunzi un zmeu M-arunci în […]

Viaţa m-a urcat pe catalige și așa am învăţat să dansez pe melodiile ei cu paşi de lemn amestecaţi în noroaie   florile galbene cu obrajii lor mari vorbeau în şoaptă cu îngerii înmagazinând în cortexul lor de polen dulceaţă și multă prea multă tăcere dar şi viitoare uitare   de pe cataligele mele de […]

(Când însuşi glasul gândurilor tace)   Lorsque la voix de mes pensées se tait Le chant d’une douce piété me suit – Je t’appelle alors, m’écouteras-tu, dis? Flottant tu te détaches des obscurités.   La force de la nuit tu soutiens Avec tes grands yeux et porteurs de paix? De l’ombre du temps ici-bas apparais […]

Coboară lin un porumbel de pe vârful înaltei turle s-așază discret deasupra locului rânduit pentru sfințenie și-așteaptă-n tihnă…   Coboară-n șir iar porumbeii de parcă sunt chemați la la un festin; e liniște, se cântă, se slăvește, se laudă e bucurie deplină – e timp de sacrificiu fără de sânge.   În liniștea dimineții abia […]

Călcâiul Lui Ahile Așa îi place să umble,  sau poate că doar are nevoie de mărturii ale intrărilor și ieșirilor din templul toamnei. Așa îi place să grăiască,  sau poate doar așa se ține pe sine în palme,  deasupra ecourilor  care îi sparg pieptul  ca într-o năvălire de frizieni  ce își flutură coama în aerul […]

Gata cu puritatea lacrimilor stoarse la limita suferințelor iraționale. Gata cu nodurile destinului rămase în gât sau aruncate în penumbra deșeurilor sufletești. De acum, voi zvârli metodic rahatul existenței fix în ventilatorul norocului, ca să murdăresc voluntar pergamentul fals imaculat al istoriei contrafăcute. Gata cu empatia plurivalentă, cu solidaritatea umană: facile poeme de bună înțelegere […]

Poeții pleacă cu miliarde de cuvinte neeliberate. Sunt cu ei în țesătura nevăzută a lumii. Zac legate de fiecare fir de pământ așteptând clipa când sămânța gândului va atinge brazda tăcută și va încolți în adâncul ființei. Cuvintele se absorb precum seva se ridică în tulpini cu sensuri fragile și se înalță spre cer cu […]

Cine filmul în culori a inventat N-a fost desigur foarte inspirat Cerul nostru ades în neagră înnegurare  Câteodată plin de albe fuioare Când vântul le amestecă pe a lui paletă Plouă peste culori cenușiuri pe planetă Casablanca film alb negru vă amintiți Eram cu toții de el îndrăgostiți Și ca să nu cad eventual în […]

Într-o liniște obosită, te caut în amintirile mele și te găsesc tot mai aproape de mine. Ai dispărut tăcut, cum pietrele de var stinse de lacrimile înrourate. Eu – am rămas tot acolo, ca o urmă caldă nemișcată, nici nu mai știu de când. Mă tot caut și nu mă regăsesc pe nici unde. Stau […]