CENACLU

Între umbre și lumini bâjbâi prin păienjenișul dimensiunii a patra prin țara trecerii spre infinit,  acolo unde toți cetățenii materiei, asemenea adunăturii mele de atomi caută degeaba spiritul pur.  Lipsiți de sens și finalitate  concetățenii mei într-ale nimicului se întrec în maratonul absurdului, unde pe linia de sosire  îi așteaptă nimicul înzorzonat al eșecului.  Cel […]

Se stinge cerul, dar rămâi lumină, În pașii mei, o mână nevăzută, Tu, mama, veșnică rădăcină, Cu voce caldă, blândă și tăcută.   Te-ai dus în zori, când stelele vegheau, Dar numele tău curge ca o rugă. Anna — și florile șoptesc când plouă, Și-n vântul serii, când inima îți strigă.   Mi-ai pus în […]

Dehors c’est l’automne, feuille éparpillée, Mille gouttes le vent jette dans les fenêtres En enveloppes usées on lit des lettres Et à toute la vie on s’arrête à penser. Avec des bagatelles le temps est gaspillé, Qu’on frappe à la porte on ne voudrait pas Et l’on adore quand la giboulée bat Rêver devant le […]

Prinzându-mă asupra faptului repetate metafore infracționale singurătatea m-a aruncat preventiv în celula unui poem între timp melancolia mi-a luat primele declarații de iubire așa că din subsolul acestor pagini în deplinătatea facultăților mele stilistice îmi semnez Condamnarea pe viață la poezie Doamne iar sunt mort fir-ar să fie (din volumul Hiperbole blitz, Editura Axa, Botoșani, […]

Cândva, prin timp, la margine de anotimp trecând, am văzut plângând o salcie cu crengi gingașe ce atingeau maluri uitate. Plângea cu lacrimi aromate pe buza lacului fără păcate. Mi-am adunat aripa-n sân și m-am oprit să- i simt dulceața de pe pleoape îngrămădită-n poala dintre ape. Am adunat în palme calde o picătură aromată, […]

Sărutul poarta veșniciei Amprenta îmbrățișărilor noastre  Când ne-am iubit în lutul moale  Din veac și până acum urma În lut pietrificată statornică Dovadă  împreunării noastre A trecut pe acolo un țăran Mult i-a plăcut și a gândit Bună de agățat de poarta casei De atunci trec pe sub ea perechi Umbre pelerine ce s-au iubit […]

Întins peste nisipul stropit cu înşelătoare culori aurii îmi simţeam palmele dizolvându-se în limfa plajei sus pe vela albastră păsări mute cu ciocuri roase de molii făceau ocoluri fixăndu-mă ca pe o țintă ca pe o pradă inima mea invadată de năpârci se transforma în crater în vene lava lava

Toată lumea știa că nu fusese un concurs ușor. Să dai o titularizare în ziua de azi, și mai ales la o materie ca biologia… Dar Silvia reușise, și încă cu nouă optzeci. Așa s-a și recomandat în cancelarie, simplu: – Silvia, puteți să-mi ziceți Silvia! – Eu așa am să-ți spun, dar tu să-mi […]

Legat-am aripile sfinte conștiinței, printre celelalte, în lumea slabă fără minte, încătușată-n falsitate, târându-se printre fantome vampirice și complexate ce-n coridoarele secrete suprimă gândirile înalte.   Luciditatea-i mutilată-n comoția lumii ce poate să prindă vină celor care mai fac conștiința să tresalte. Inconștienți de conștiență, același joc cu prea stinse halte, un mat pe tabla […]

Începuturile nu ne definesc ca oameni. Începuturile nu definesc sfârșiturile. Începuturile unei vieți, unui vis, unei lupte și ale unei iubiri nu vor defini niciodată finalurile. Începuturile unei iubiri încep cu doi oameni și sfârșiturile se termină cu unul singur. Începuturile unor boli nu determină finalurile. Toți știm că există doar învinși și învingători. Începuturile […]