Aripi

Coboară lin un porumbel
de pe vârful înaltei turle
s-așază discret deasupra locului
rânduit pentru sfințenie
și-așteaptă-n tihnă…

Coboară-n șir iar porumbeii
de parcă sunt chemați la
la un festin;
e liniște, se cântă,
se slăvește, se laudă
e bucurie deplină –
e timp de sacrificiu
fără de sânge.

În liniștea dimineții
abia ieșită
dintre ceruri
doar glasul ascuțit al
diaconului și zbuciumul
sufletului-ființă
se-agață de aripile unui porumbel
căci el, ei mai duc nădejdea
către tine, Doamne!

Aripile albului porumbel
se zbat în aer plutind a libertate;
a rânduială sacră
iar vocea neostenită și profundă
a arhiereului ne-ndeamnă către Mulțumire!

Coboară și se-nalță porumbeii
Coboară și se-nalță speranțe
Cu rugile mereu spre pace…