CENACLU

– Și spuneai că azi nu mai sunt cercetători valoroși în filologie! Ei bine, eu am descoperit o legătură între limba română și sunetele scoase de brazi, de pădurea de brazi! Poate că știi că… – Da, plantele scot sunete când sunt stresate, dar aceste sunete nu pot fi auzite de oameni, ci de către […]

Între umbre și lumini bâjbâi prin păienjenișul dimensiunii a patra prin țara trecerii spre infinit,  acolo unde toți cetățenii materiei, asemenea adunăturii mele de atomi caută degeaba spiritul pur.  Lipsiți de sens și finalitate  concetățenii mei într-ale nimicului se întrec în maratonul absurdului, unde pe linia de sosire  îi așteaptă nimicul înzorzonat al eșecului.  Cel […]

Se stinge cerul, dar rămâi lumină, În pașii mei, o mână nevăzută, Tu, mama, veșnică rădăcină, Cu voce caldă, blândă și tăcută.   Te-ai dus în zori, când stelele vegheau, Dar numele tău curge ca o rugă. Anna — și florile șoptesc când plouă, Și-n vântul serii, când inima îți strigă.   Mi-ai pus în […]

Dehors c’est l’automne, feuille éparpillée, Mille gouttes le vent jette dans les fenêtres En enveloppes usées on lit des lettres Et à toute la vie on s’arrête à penser. Avec des bagatelles le temps est gaspillé, Qu’on frappe à la porte on ne voudrait pas Et l’on adore quand la giboulée bat Rêver devant le […]

Prinzându-mă asupra faptului repetate metafore infracționale singurătatea m-a aruncat preventiv în celula unui poem între timp melancolia mi-a luat primele declarații de iubire așa că din subsolul acestor pagini în deplinătatea facultăților mele stilistice îmi semnez Condamnarea pe viață la poezie Doamne iar sunt mort fir-ar să fie (din volumul Hiperbole blitz, Editura Axa, Botoșani, […]

Cândva, prin timp, la margine de anotimp trecând, am văzut plângând o salcie cu crengi gingașe ce atingeau maluri uitate. Plângea cu lacrimi aromate pe buza lacului fără păcate. Mi-am adunat aripa-n sân și m-am oprit să- i simt dulceața de pe pleoape îngrămădită-n poala dintre ape. Am adunat în palme calde o picătură aromată, […]

Sărutul poarta veșniciei Amprenta îmbrățișărilor noastre  Când ne-am iubit în lutul moale  Din veac și până acum urma În lut pietrificată statornică Dovadă  împreunării noastre A trecut pe acolo un țăran Mult i-a plăcut și a gândit Bună de agățat de poarta casei De atunci trec pe sub ea perechi Umbre pelerine ce s-au iubit […]

Întins peste nisipul stropit cu înşelătoare culori aurii îmi simţeam palmele dizolvându-se în limfa plajei sus pe vela albastră păsări mute cu ciocuri roase de molii făceau ocoluri fixăndu-mă ca pe o țintă ca pe o pradă inima mea invadată de năpârci se transforma în crater în vene lava lava

Toată lumea știa că nu fusese un concurs ușor. Să dai o titularizare în ziua de azi, și mai ales la o materie ca biologia… Dar Silvia reușise, și încă cu nouă optzeci. Așa s-a și recomandat în cancelarie, simplu: – Silvia, puteți să-mi ziceți Silvia! – Eu așa am să-ți spun, dar tu să-mi […]

Legat-am aripile sfinte conștiinței, printre celelalte, în lumea slabă fără minte, încătușată-n falsitate, târându-se printre fantome vampirice și complexate ce-n coridoarele secrete suprimă gândirile înalte.   Luciditatea-i mutilată-n comoția lumii ce poate să prindă vină celor care mai fac conștiința să tresalte. Inconștienți de conștiență, același joc cu prea stinse halte, un mat pe tabla […]