CENACLU

Nu te fă artist E foarte trist Spectacolul e terminat Aplauze ai luat Mergi încet spre casă Sub o umbrelă ploioasă Unde singur cu pisica Îți amintești de bunica Îți iei cina Stingi lumina Și vezi un film Despre un artist Care-i foarte trist Spectacolul e terminat Aplauze a luat A mers încet spre casă […]

Atinge- mi simțurile și apoi taci… Dacă nu poți, nu forța nota, Toate iubirile te acoperă-n gând, Te poartă și te amestecă… Descoperă- ți sufletul mut de minciuni, Nu te ascunde-n vorbe surde, Puterea dragostei e-n gestul ascuns Pierdut în ochii galeși din lacrimi…

I. Când muzica sferelor îți îmbracă trupul gol Nori se sparg în ceruri Să-ți mângâie obrazul cu picături de ploaie, Iar eu de pe lună croșetez o batistă să ți-l șterg De săruturi ce nu există. Mi-e dor de mâini ce nu s-ating, De-mbrățișări ce nu se-mpletesc, De-un noi ce se-nchide în triunghiuri de tu […]

Prin diamantul roşu pensulele răsăritului vopseau cerul trompete mari de bronz purtate de gnomi răspândeau ultimele note celeste înainte ca dimineaţa să-i transforme în broaşte   strângând mânerul valizei de lemn mă grăbeam spre triaj praful alb de cuarţ îmi acoperea ca o zăpadă picioarele iar câinii de safir mă însoţeau pe drumul spre gara […]

m-am pornit mai lent spre centrul orașului ca să mai văd un’ alta pe la anticariatul de prin zona Artelor un centru frumi rău ce-mi inspiră tot timpul acea energie de care am nevoie mereu și mereu același sentiment puternic de vitalitate interioară mă contopesc cu locul e-aproape, sunt aproape de Liceul de Arte și […]

În liniștea ce naște poezie, cu aer dens de dor și legământ, orice cuvânt ia formă străvezie cu har nestins din pulberi de tăcere. Este și Cer, dar e și frenezie. Absență e ce-n taină însă cere o clipă doar din lumea ta târzie. E matricea spre visul neînfrânt.   E sanctuar în care nu […]

Mă întrebam dacă plecase la târgul orelor pentru că nu fusesem la cheremul verii sau, pur și simplu, bătuse un vânt de hoinăreală pe câmpul voalat al înserării. Ar fi putut să pună în balanță drumul dus întors al așteptării,  ar fi putut da la schimb răspunsul care nu mai era o surpriză pentru mine,  […]

Nu mai avem alternativă ; există o unică autostradă a istoriei fără direcție și sens doar cu un punct terminus cert numit simplu catastrofă colectivă.     Un drum sinuos, de multe ori incert dinspre nicăieri spre nicăieri excelând prin numărul de victime și iluzii aruncate deoparte în sanțurile fetide din marginile lui. Un itinerar […]

Dacă nu aş avea un punct de reper Nu aş şti unde este. Sau poate chiar nordul este un punct de reper: Sunt nord, eşti nord, sunteți nordul, Puncte cardio mişcătoare.   Şi mă caut. Poate mă găsesc de la sud Spre nord. Cine ştie unde mă găsesc.   Şi nu este de mirare când […]

Lui Al. Cistelecan „Hoții de biciclete” Agățat de un perete Afiș mic atâtica Semnat – de Sica Puţin mai mare Nu-i de mirare Trecut-au doar anii La braț Mastroianni cu Anna Magnani Peste drum Învelite-n parfum Trei grații Pe zidul curiei papale Loren, Sandrelli, Cardinale Pe un afiș uriaș Peste oraș Care de ași În […]