CENACLU

Uite-l că vine iar! Vrea să-l spovedesc! Trebuie să-i dau șansa la iertare. – Părinte, puteți să mă spovediți? – Da, sigur! Bine că se așază în genunchi. – Am să încep cu ce mă sperie cel mai tare. De câte ori vin în această biserică privesc acești îngeri cu ochi pe trup. Mi s-a […]

Un trecut efervescent În zori de primăvară, renaște o lume adormită, pe cărări de doruri vechi, sub umbra vremurilor grele, fiecare floare ce înmugurește e o speranță reînviată, întregind cu înțelepciune trecutul, în culori de zile noi. Din amintiri cu margini aspre și nopți pline de plâns, s-au țesut fire de curaj, ascunse în inimi […]

Universule dragă, Dă-mi calmul furtunii Și-mi iei, tu, ochii să-i împarți în mii de Galaxii?! Secunda-mi oprește în căldura îmbrățișării Pozând dintr-o navă cu licurici armonii, Iar când îmi privești tu prin pântec Să-mi fii nebuloasă. Descarcă-mi emoții și sudoare de-argint De-un basm să m-agăți ca pe-o broșă divină Când Eu am nevoie Să-mi fiu […]

(Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece) Des années ont passé, s’écoulera le temps Du moment saint où nous nous rencontrâmes, Mais je songe encore comme nous nous aimâmes, Merveille à la main froide et aux yeux grands. Viens auprès de moi! Des mots doux m’inspire, Ton regard sur le mien doucement incline, Sous […]

Corăbiile triste îşi legănau boturile înverzite de alge pe dunga debarcaderului   sus pe faleza cucerită de pini lupii levantului nu înţelegeau jocurile mării marea aceea ascunsă-n potire de calcar răsucită în cochilii şi biciuită de lamâi   doar câinii de mărgean păzitorii egeeni ai vechilor valuri îşi aprindeau făclii în vârful cozilor spre a […]

Lui Mircia Dumitrescu Când tragi oriunde o linie Precum o brazdă plugul O îndreptățești să ceară  Viață și viața cere viață Linia  vrea cere alte linii   Se vrea desen lângă desen  Ca să ne murmure  poveste Ce nu vrea poveste să rămână Vrea să trăiască în rând cu tine Mușcă dalta adânc din lemn Desenul […]

Poetul „mistic” este un non-sens. Performanța acestuia, s-ar putea spune, depășește prin accesare cadrul realității palpabile, fals. Nu poate fi în același timp și poet, și mistic; practic se retrage din centru către margine, conștient că doar la margine poate „cuvânta”. Doar la margine își găsește ustensilele pe care le provoacă pentru a reda accesarea […]

E o tăcere compactă între mine și lume după uciderea trecutului meu. Ecourile vechilor agresiuni încă persistă în materia gândului. Subsolul ființei a devenit locul de refugiu. Acolo s-a retras dorința. Ascunsă în spatele unui borcan prăfuit cu dulceață de zmeură ultimul dintre gesturile cândva vii. Curajul s-a refugiat în spatele unei pânze de păianjen […]

primele frunze cad în august cad timide pe asfaltul violent de fierbinte și aspru le poți număra cum numeri puținii verzișorii mototoliți în portofelul atins de vremuri   cad primele frunze de august și parcă mă-ntristează dar merg mai departe și spun uite acolo două lângă trotuar altele două în aer plutesc purtate de vântul […]

– Și spuneai că azi nu mai sunt cercetători valoroși în filologie! Ei bine, eu am descoperit o legătură între limba română și sunetele scoase de brazi, de pădurea de brazi! Poate că știi că… – Da, plantele scot sunete când sunt stresate, dar aceste sunete nu pot fi auzite de oameni, ci de către […]