Simona BarlaboiDin vis croit e un cearșaf cu nopți nepovestite
Iubire crudă din abis și-un gâdilat în palmă.
Prin buze tu mă prinzi mereu
De-un lacom Paradis
În marea neagră tu mă-neci
Ca să mă-nghiți mai lin.
Și dintr-o umbră ca din geam
Îmi împletești un deget
Cu-o lamă veche de tunzi un zmeu
M-arunci în zări de veghe!
