CENACLU

Atît de puternică e lumina solară azi la Huedin, încât încep a mă dumiri în privința… luminii, în general: lumina ce cade pe mine, lumina ce trece prin mine, lumina care ne face pe cei mai mulți să tresărim atunci când , parcă-ți vine a pocni din degete și să spui convins: DA! Asta e […]

Toarnă-mi Doamne-n suflet seva din amurguri clinchet lin de stele țipăt alb de mări, cărărui cu umblet să n-adoarmă-n crânguri să nu-mi pască iarba umbra-mi printre flori.   Oblojește-mi rana înserării-n sânge și mă-nchide veșnic doar la el în gând, de-aș cădea prin ceața cu uitări mi-aș smulge ochii de prin ceruri somnu-mi șchiopătând.   […]

cu dorul așezat pe tipsia timpului aștept ivirea zorilor din tunelul întunecat al singurătății ucigașe și-n lumina lor încețoșată să apari zâmbet curat păr grizonant ochi luminoși triști dar frumoși palme obosite degete muncite buze însetate de mulți ani nesărutate cu patos să mă cuprinzi cu tot trupul să te-afunzi în sărutul așteptat în fiorul […]

Minunile se întâmplă… între noi mereu înflorește un gând, floare de taină, rostit în zori. Se sparg clopotele, rostim cuvântul care ne îmbracă în smerenie și așteptarea pasului care hotărăște calea. Soarta, un pustiu, îmbrăcată în rochie de bal, așteaptă prințul să desțelenească drumul… Undeva, sunt unica, speciala, bine-venita, sunt eu, sămânță și rod, bucurie […]

Așa să-mi fie mie, de lumină, viața Precum aș vrea de cântec să îți fie…! Să-ți fie zborul, tot, o Poezie Și soarele să-l  sorbi, în cupă, dimineața…!   Din ceruri, o lumină, curge zare Și sărbătoare peste tot îmi lași… Am devenit, în flori, înmiresmată stare, O catifea mă plimbă, prin ce faci…!   Un cosmic cântec, ai […]

Doamne, dă un decret ca părinții să nu mai moară, anulează-le orice zbor spre moarte, timpul să li se închine plătindu-le tribut o lacrimă de copil. În frunzișul toamnei îmi dezbrac gândul ce se joacă cu dorul în octave, între două bătăi de inimi se aude: DO (a) RE… MI-ai strecurat sub piele un cântec, […]

Cel mai greu mi-e să cred că mă iubește fântâna cu setea pământului ascunsă după ierburi și ziduri albastre, oglinzi pentru puterea opririi în loc a privirii înflorite de visul verdelui. Cel mai greu mi-e să cred că există apropiere fără pretenții lepădate de cerc pentru surâsul nemuririi. Se zvonește pe la colțul amintirii că s-au […]

Ca un tren de marfă se târăşte Ziua-n care nu eşti lângă mine, Strig la toată lumea pe muteşte Şi-mi acopăr faţa, de ruşine. Mă irită fiecare clipă, Oasele mă dor ca-n menghini stricte, Lacrima în ochiul ploapei ţipă, Unde calc, provoc, fatal, conflicte. Tandru şi brutal cu fiecare, Orice sens al mersului se pierde, […]

Nu, nu eram Anna Karenina, eram Kitty, gâtuită de emoţie şi spaimă, îndrăgostită de Anna, straniu de diabolică, atât de fermecătoare în rochia de catifea neagră, cu dantele de Veneţia adevărate vibrând în jurul şiragului de mărgăritare.   Anna era lady Mary din romanul englezesc scos din săculeţul din piele roşu companion al nopţii de […]

Duduie maşina de reciclat singurătatea istoriei… Timpul putrezeşte, încolţit de răscruci şi vectorii gloriei… Încâlcit, trecutul sacru se plimbă plâns pe Calea Victoriei…   Flacăra mierlei încărunţeşte în şerpii raţiunii, luptele de aer, apă şi foc dau viaţă stagiunii ― pumn de pământ scăpătat închinându-se eroziunii !   Am tot privit prin lacrimi nesomnul scoicilor, […]