Lavinia Elena Niculicea 
Doamne, dă un decret
ca părinții să nu mai moară,
anulează-le orice zbor spre moarte,
timpul să li se închine
plătindu-le tribut o lacrimă de copil.
În frunzișul toamnei îmi dezbrac
gândul ce se joacă cu dorul
în octave,
între două bătăi de inimi se aude:
DO (a) RE…
MI-ai strecurat sub piele un cântec,
FA ce liniștea să tresare,
SOL itudinea se oprește
LA marginea sufletului
SI luind clipa la visare…
DO rul acesta nu moare.
Sursa foto: dumitruichim.com
