Constanța Popescu 
Minunile se întâmplă…
între noi mereu înflorește un gând,
floare de taină, rostit în zori.
Se sparg clopotele, rostim cuvântul
care ne îmbracă în smerenie și așteptarea
pasului care hotărăște calea.
Soarta, un pustiu, îmbrăcată în rochie de bal,
așteaptă prințul să desțelenească drumul…
Undeva, sunt unica, speciala, bine-venita,
sunt eu,
sămânță și rod, bucurie și tristețe.
Undeva sunt visul de la ziuă,
când minunile ne bat la geam
și nu știm dacă pe noi ne caută.
Undeva exist…și aștept!
Sursa foto:desprerealitate.ro
