CENACLU

Ai știut să-ți împlânți osul frunții în inima mea acum fiecare bătaie ritmică a ei ar putea gândi în locul tău să nu ne mai amenințe uitarea cu resturi de amintiri și când mergem pe poteci neumblate despărțiți să nu ne rătăcim. Poate că acum steaua destinului nu va mai curge neașteptat peste noi și […]

Dacă mai trece câte-o bucurie și-mi bate pe la poartă, plecată sunt, să întâlnesc tristețea, care mă așteptă de o viață. Îi las bilet să-i spun unde am ascuns eu cheia. Să mă aștepte la masă cu o cafea de dor, la început de anotimp, când toate ne sunt muguri. Eu, cea mai frumoasă idee […]

Imaginează-ți o maimuță Veselă, agilă, insistentă, se cațără în copacul gândurilor tale Numai o clipă dacă o lași se va muta acolo definitiv Nu vei mai reuși să o desprinzi Are mâinile culegătorilor din gențile nesupravegheate Aduce cu ea discuțiile mamele care dau indicații Să îți pui combinezon, căciulă și nu uita să mă suni […]

Pe stânga, mă bucur că prind în palme clipa ocrotită de tăcere. Alunec lin pe fusul orar, teleportată în sămânța regăsirii. Călătoresc pe aleea lăuntrică, în lumina difuză a mișcării. Se coace la soarele gândului covrigul împletit al așteptării. Cu sare și mac, prinde gust râvna mâinilor. Până și găurile au sens, prin ele se […]

Săruturi fine răsăreau tăcut pe degete de vânt ce-aveau să doară scobind prin scoarțe cântecul pierdut sub pași de maci țipând pe-un șold de vară.   Tu, te-ai întors încălecând pe-o șoaptă cu herghelii de brumă prinse-n flori și mi-ai cântat iubite înfrigurarea-ți toată ținând de mân-o noapte ce numai avea zori.   În brațe […]

Iarna are coroană de ţurţuri, Gerul îi e pelerină de puf. Zăpada-i aduce în suflet năduf, Copiii zburdă pe derdeluşuri.   Moşul agață pe ramuri globuri, Viforul face simţirea burduf. Iarna are cununi ca de cioburi Gerul îi e pelerină de puf.   Soarele are închisă ograda. Fulgii în alb plutesc, uşori fluturi, Griul cerului […]

Doamne, între noi mai sunt furtuni, ai micșorat spațiul cât o lacrimă, ai pus un cuvînt de poet, subțire cu tăiș de catifea, o inimă mai mare, decât îmi trebuia mie și la mijloc dorul, să facă loc întoarcerii… Toate înaintea mea sunt punțile din pânză de păianjen date în grijă. Pe pământul cu de […]

Gravitație… De la grav i se trage numele, o gravitate pe care numai o lună Zurlie este în stare s-o țină trează Sau de la gravidie, la ce să mă ducă gândul În toamna asta târzie! Poate de la grafomanie, Sau, și sigur au dreptate cei care consideră g de la început O îmbrățișare Între […]

Tăcem în noi, aşa cum tace-un peşte, În apele ce se-odihnesc la mal. Pe un acord târziu şi grav, fireşte, Intrăm în anotimpul hibernal.   Vor fi şi ei, vom fi şi noi prezenţi, Pe cei absenţi, îi însemnăm cu-n X, Veni-vor dame şi locotenenţi, La întâlnirea de la ora… fix.   Un „nu ştiu […]

în noapte au țipat cocorii se sting tăcuți acum și norii goniți de vântul aprig din apus mai cade câte un gând se scaldă pulberea de stele în orizontul efemer mai plâng tăcutele egrete pe malul râului pribeag eu rătăceam după o fată pleca și luna îmbufnată că n’a fost ea aleasa cea dintâi eu […]