CENACLU

Viața sumbră și moartea dalbă, Șovăitor, în mine, stau la pândă De-i ziua neagră, de-i noaptea albă Candela veșnic arzândă Le ține strâns în lesă, Nedându-le sorți de izbândă…   Printre cascade de cuvinte mute Prind glas priviri și crezăminte, Zidite-n zăcăminte ce zac pierdute. Înmoi în călimara plină cu suflet clocotind Penița de-argint ce […]

Nechează lumina prin flori de jăratic potcoava de ger peste frunze trosnește sub iriși, azi, umbra se dezbracă apatic pe coama de humă ce cască și crește. Râd muguri de ceață într- o candelă stinsă tăcerea se- aude scrijelind scoarța goală e frig de iubire peste lumea ne- ninsă și tremur de inimi, de nesomn […]

Eram anotimpul culorilor calde, topite și curse peste vârsta cu joaca pe umeri. Unde rămăsese albumul cu fapte, să mai pot lipi iubirea lipsă? Erai personajul încălțat cu patine, în orice timp cățărător, îndepărtându-mi dogoare din gene. Eram văpaie scufundată-ntr-un ocean de lacrimi cărunte… erai dorul neștiut peste vremea care scutura vorbele, amețind teama călătoriei […]

„Stați așa afundați într-un cufăr cu lanțuri și drugi de fier ferecați cu tot atâtea poveri pe fundul oceanului propriu v-ați așezat, însingurați” Îmi spunea mai ieri o comoară de fată, prietenă la cataramă cu zilele mele frumoase, „se joacă ziua de mâine prin mine și mă bucur de invazia ei ca de a unui […]

Oamenii-flori Sunt mereu prezenţi în locul de întâlnire, Pentru a-şi oferi frumuseţea pereche. Oamenii-scântei aurii ţi se aşază pe umeri, Îi galonează, le ridică rangul… Mie îmi plac oamenii-fluturi, care nu ştiu încotro zboară, Felul cum se copilăresc în primăveri, Iar tu cauţi pentru ei pomi şi inimi îndrăgostite. Pe oamenii-poeme de toamnă, ce nasc […]

Ieri, amăgită de o umbră am urcat trepte două câte două, călcând printre urzici şi cuvinte spre timpul ce stătea ascuns-ntr-o batistă şi număra secunde precum perle, pescarii. Azi, umbra mă ţintuieşte-ntr-un loc ce nu-i al meu în timpul, cel din batistă şi mă obligă să-i fiu sclavă. Am stat ieri, stau şi azi, alături […]

Plâng… lacrimile se rostogolesc fără stavilă… nu le chem, nu le-alung… N-am forţă nici pentru una, Nu ştiu cine plânge … Copilul cel cu Rai, Sau Femeia cu Luna în brațe, Frumuseţe risipită, Mamă, ce-am ținut strigătul treaz, Asurzind Divinitatea De teamă să nu-și închidă ochii Și să-mi lase copilul Fără Drum…! Sau fără aripi, […]

– Ce-i cu semnul ăsta urât la sprânceană? – Ei, eram  mică și mă urcasem într-un cais foarte înalt din curtea casei, stăteam cu orele pe crăcile lui, mâncam și caise dar mai ales priveam în jur. Într-o zi m-a strigat mama disperată, probabil că nu mă mai văzuse de ceva timp, deși eu o […]

Pășesc pe urmele lor cu evlavie, amprentele cui, pe dalele timpului? Câți călători îmbrăcați cu haina de vise au potrivit pasul pe stânca poleită cu amăgirea zborului? Culegătorii de rouă construiesc zmee din hârtie glacee, o copilărie pierdută, gonită de trapul printre obstacole… Spre unde? Spre niciunde. O adiere la margine de timp spre orice, […]

am făcut un scenariu pentru un film gen Alec Balwin, tu ai rolul principal, vei avea tot felul de probe până atingi Adevărul va trebui să faci cascadoriile minții, să patinezi pe stânci vara peste jarul durerii, să înghiți sabia îndoielilor cu flăcări uriașe, să trimiți mail-uri norilor măturați de vânt, să înduri embargouri pe […]