Marinela Belu- Capșa 
cu dorul așezat pe tipsia timpului
aștept ivirea zorilor
din tunelul întunecat al singurătății
ucigașe
și-n lumina lor încețoșată
să apari
zâmbet curat
păr grizonant
ochi luminoși
triști dar frumoși
palme obosite
degete muncite
buze însetate
de mulți ani nesărutate
cu patos să mă cuprinzi
cu tot trupul să te-afunzi
în sărutul așteptat
în fiorul tremurat
în visul meu strâmt
și întortocheat
ca Lombart Street
niciodată înflorit
în grădina părăsită –
eu tânjesc să fiu iubită
