Doina Bezea

11.11.2017

Cum să-ți spun?

Cum să-ți spun? frumoasă doamnă că ți-s nurii fag de miere sau că pielea de sub haină tremură de-o mângâiere. Cum să-ți spun? că-mi tulburi ochii când te miști ca o felină strângând aerul sub [...]
02.11.2017

Ningea, cândva

Ningea, cândva, cu zăpezi verzi, strângând pădurea-n scrin de-amiezi, eu, fir de floare-ntr-un ulcior, tu, doar stropindu-mă ușor, pășuni coseai boțind cărări, cu tălpi din veșnicii de zări, [...]
18.09.2017

Rădăcini

În care parte mă vezi, mamă? peste luncile cărei scrisori nu ți-e plânsul, chemare, iar tu, tătucă cui ai lăsat floarea să ți-o zvânte, când pașii mei erau zare? Copacilor răniți de mâinile [...]
29.07.2017

Mâna mea de jad

Rupe Doamne lanțul din cârcelul ierbii și dezleagă-mi zborul dintr-un jug de flori, mai așează-mi timpul la dospit când cerbii vor veni să calce umbra-mi din trifoi.   Prinde blând izvorul [...]
11.07.2017

Chei de vise

Prin plete albe de ninsori spărgând carafe prinse-n vise, ți-am împletit cu roșii flori furtuni ce soarta ni le scrise. Corăbii ce purtau pe mări blestemul dragostei răpuse, și-au suflecat la [...]
24.06.2017

Geamantane de scrum

Mai întâmplă-te, azi, într-o zare de fum pe sub streșini de cer cernând viață din scrum, mai atinge-m-o clipă scăpărând un amnar, să-ți strâng dorul ce țipă prins sub urme de jar.   Mai [...]
18.06.2017

Colindând a verde

Scutură lin vremea, vara de prin frunze, legănând copacii dintr-un timp rodit, fug năluci în mierea tainelor din buze, gândul ierbii toarce norii-n asfințit.   Mă împart drumeaguri peste [...]
31.05.2017

Lungă rană, despărțirea

M-am ascuns în cuiul ierbii cu tot vaietul ce curge, din pătări de nucă verde în fior de timp necopt, să-ți gonesc din palme cerbii, ce prin grâna gurii-murge lungi vătraie de amiază au furat din [...]
17.05.2017

Ce dacă…

Străin de mine, mi te strig prin minte și-mbrac tăcerea pașilor ce nu-s acoperind o rană, în care curgi fierbinte, cu sărutări din ceața adio-lui nespus. Ce dacă trece vremea cu toamne stinse-n [...]
06.05.2017

Cheamă-mă!

Adie-mă prin scorburi reci de gânduri în colțul cu mireasmă de dor greu, despăturind omătul dintre rânduri când vieții tale îi eram doar eu! Ascunde-mă prin lungi uitări de ape și treceți mâna [...]