Constanța Popescu 
Între mine și tine,
aerul aprins șterge icoana
îndelung sfințită cu rugi
și destine copiate din cărți.
Cuprinde-mi fricile, arde-le!
În biserici fumul face cerere
lui Dumnezeu
să-mi lumineze zâmbetul.
Eu, jumătate lumină,
cuprind începutul indecis,
amprenta pasului pe terapta
unde șlefuiesc în taină șoapta
dintre un sărut și ultima îmbrățișare,
când știu că orice este posibil
între anotimpuri,
doar să-mi colorezi puțin diminețile
și să faci un casting pentru îngeri.
