Năvod

Cu greu s-au înnodat firele, dezlânatele,

că zbârnâie tăişuri peste neamuri, platele…

Nici nu s-au dat mugurii tăi încrezuţi în stambă

că labirintul se-ntomnează mai sus de gambă…

Nici n-au frunzit portalurile-ţi în crude crânguri

că uscăturile-ţi zâmbesc hâde, dinspre sâmburi…

Nici n-au florit boboci pe ştergarele de şoapte

că noaptea-şi întinde la uscat crengile-i moarte…

Te lupţi statornic cu amontele ca să dai rod,

iar clocotul pământului te-ntoarce în năvod…

Abia ai prins culoare víuă pe dinafară

că scoarţele scrobite ţi se decolorară…

Ai căptuşit cuferele cu sirecuri goale ―

le-ai rânduit cu straturile-ţi epiteliale…

Ai sfredelit cernoziom până-n scrise ceruri

şi-ai păturit copaia cu flanelate geruri…

Şi, când te-ai învelit în cumpene de glod şi gând,

ţi-a lunecat privirea spre năuc tărâm flămând…

Nici n-ai ajuns polară cenuşă gânditoare

că zorii altora crunt te-mprăştie-n strânsoare…

“Time is but the stream I go a-fishing in.” Şi iar îngaim :

“Only dead fish swim with the stream all the time !”

C-un picior în doctrină, altu-n desţelenire,

cu vătraiul noduros scormonind vad de-albire,

Cuvânt volatil, nici n-ai cotit bine spre semeni

că mărăcini te sorb, ocolind starea de gemeni…