Florica Patan 
Nu te teme pentru mine, mi-ai spus, am fost
antrenat
salturi în cădere pe stânci verticale
asta fac eu când aduni în cufăr tăcerile tale
ce mă fac să sufăr pe-un versant
vitros dureros de singur
am corzile fixate, poate vrei să știi ce gândesc
acolo, pe stâncile reci, la umbră
sau arse de soare, niciun fir de iarbă, doar
floarea de colț
în curenți de vânt, sub ploile singurătății,
cu petale fine în formă de
stea,
eu acolo, știi, pe tine te văd,
dincoace de prăpăd
nu pot să le-ating, te strig pe nume,
literele zboară dincolo, înspre vii,
pustii, triste, pierdute păpădii …
