Mamele au sertare întregi cu lacrimi,
cristalizate sau evaporate în eter,
proporție de insomnii și de griji,
de pașii pe loc,
să-ți fie ție liber culoarul de zbor.
Au iubirea înmulțită cu ”n” dureri și nevoi,
cicatrici neestompate în timp,
saci întregi nedeschiși cu povețe,
cu răspunsuri întrebărilor nepuse.
Știu tot și au uitat tot,
dacă așa este mai bine pentru tine.
Mai au doar ochi bolnavi, cu vederea
în interiorul inimilor grele de dor și de gânduri,
pe buze, rugăciuni
de alungat singurătatea și tristețea.
Mamele știu că au știut,
și au putut fi și rămân mereu mame…