CENACLU

Să admiri cerul doar când cineva te rănește e ca și cum ai fi uitat de tine, ai fi uitat să te observi și ai fi uitat să simți viața de pe alt palier al sentimentelor. Să admiri cerul doar atunci când ai un eșec e ca și cum te-ai fi pierdut într-o lume a […]

Între două valuri se naște spuma trecerii. Între două valuri Dumnezeu bate ritmul și pulsează energia divină. Între două valuri metronomul destinului ticăie asurzitor. Între două valuri curbura perfectă a apei suspendă clipa între minim și maxim. Între două valuri lumina mângâie secunda și timpul îmbrățișează tandru spațiul. Nu știu dacă valul din urmă se-nchină […]

„A fost odată ca niciodată o singură limbă vorbită pe tot pământul”, ne spune Geneza. Această limbă s-a dezintegrat într-o mulţime de limbi mai mici. Din cauza mândriei lor de a construi un turn care să ajungă până la cer, poporul din Sinear a fost pedepsit de Dumnezeu. După o lungă reflecție, El a considerat […]

Fiecare rid dă din casă fără să te-ntrebe.   E grotesc de crudă franchețea ridurilor! Asemeni persoanelor sincere despre alții-zici. Complotează ca babele în fiecare petec trecut al pielii tale.   Cutele de pe chip devin oglinzi inverse ale circumvoluțiunilor. Cu cât sunt mai line șanțurile dintre încrețiturile creierului, cu atât se adâncesc zbârciturile vârstei. […]

Au trecut cu pași grăbiți  printre anii potriviți, pe pământul, colț de rai,  lăsând urme cu-al lor grai. Cu mașina înspre mare,  au traversat tulburare,  asezați de-acum, vecini,  la un pas de heruvimi. Îngerii tronând pe alei,  puneau pasul printre lei. Ochiu-n soare, val făcea,  vremea, rodie, gusta,  ca pe-un ceai din samovar, amintiri de […]

Un penar din lemn placat cu aur Încrustat cu piatră de cornalină și de obsidian lângă O paletă de scrib din fildeș inscripționată cu numele de școlar Tutankhaton Imagine vie a zeului unic Aton dar și Pastă de scris roșie Neagră sau albastră Înmuiată în apă pregătită Pentru calame Penițe străvechi tăiate pieziș din tulpini […]

… am murit suntem goi surzi la urletul semenilor livizi programați să ucidă suntem goi sufletele ne-au părăsit păpuși umblătoare pe drumurile presărate cu cioburile sufletelor ucise   ne place sângerarea tălpilor aduc trăire în trupurile putrezite ne place sângerarea hrănim speranța trupurilor decăzute că se mai poate trăi din crimă că mai curge sânge […]

La scurt timp după ce au coborât din mașină, au ajuns în Pădurile Nebune, așa cum le ziceau indigenii. – Trebuie să ne ferim de anumite pâlcuri de copaci, spuse Călăuza. Uite, de arborii ăia, de exemplu. Cică cei ce stau mult timp la umbra lor nu mai percep realitatea așa cum este, au chiar […]

Nu, nu mă voi referi la caracteristica unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și de același corp (conform DEX), cunoscută îndeobște sub denumirea de font. Și nici la însușirea morală care se manifesta prin perseverență, voință fermă și corectitudine (iarăși DEX), specifică omului de caracter. Mă voi referi […]

Ți-am lăsat degetele să-și facă de cap prin părul meu Să-i simți textura, să-i vezi culoarea. Te-am lăsat să-mi analizezi ca la microscop fiecare milimetru din mine, de pe mine Să știi mai bine ce și cum să faci cu mine, din mine. Mă-mbrățișezi ziua și noaptea ca un ceva din Univers ce doar din […]