CENACLU

  M-ai răstignit în tăcere în spațiul unde silabele mor nepronunțate iar cuvintele le scriu pe pereții din spatele minții. Acolo nu intră nimeni. Păianjenii au imobilizat consoanele iar vocalele abandonate au căzut pe pământul reavăn hrană pentru crustacee. Am căutat adevărul în toate și m-ai izgonit dintre lume. Am căutat adevărul în pietre dar […]

Comme de longs nuages sur les champs passèrent Les années et jamais ils n’y reviendront pas, Car bleues croyances, contes, devinettes, doïnas Ne m’enchantent plus comme ils me touchèrent.   Et qui mon front d’enfant ils rassérénèrent, A peine compris, de sens tout pleins – De tes ombres tu m’entoures en vain, O, soleil couchant, […]

Ea era atât de aproape, încât credeam că o văd. Îi observam mersul de felină, îi surprindeam surâsul rujat  la ședința foto a mantrelor  care adunau între palme schimbarea vieții, de la maturitate înspre adolescența  gata de provocări știute și neștiute. Vedeam cum curgeau în posibilități întâlnirile cuvintelor. Vedeam cum venea în pragul anilor pentru […]

Din afară ce se aseamănă cu carnea. Înlăuntru. Semnele întrebătoare foetuși de zei îngenuncheați. Zeii semeți spânzurați cu capul în jos. Semnele Mirătoare. Nu se țin minte și trupul Cuvânt Se dezminte.   Cercul mic punctul mare Carnea mea. O depărtez până la. Însingurarea ei este însingurarea Literelor-semnelor Până la însingurarea literelor-semnelor. Mă îndepărtez De […]

Nu te fă artist E foarte trist Spectacolul e terminat Aplauze ai luat Mergi încet spre casă Sub o umbrelă ploioasă Unde singur cu pisica Îți amintești de bunica Îți iei cina Stingi lumina Și vezi un film Despre un artist Care-i foarte trist Spectacolul e terminat Aplauze a luat A mers încet spre casă […]

Atinge- mi simțurile și apoi taci… Dacă nu poți, nu forța nota, Toate iubirile te acoperă-n gând, Te poartă și te amestecă… Descoperă- ți sufletul mut de minciuni, Nu te ascunde-n vorbe surde, Puterea dragostei e-n gestul ascuns Pierdut în ochii galeși din lacrimi…

I. Când muzica sferelor îți îmbracă trupul gol Nori se sparg în ceruri Să-ți mângâie obrazul cu picături de ploaie, Iar eu de pe lună croșetez o batistă să ți-l șterg De săruturi ce nu există. Mi-e dor de mâini ce nu s-ating, De-mbrățișări ce nu se-mpletesc, De-un noi ce se-nchide în triunghiuri de tu […]

Prin diamantul roşu pensulele răsăritului vopseau cerul trompete mari de bronz purtate de gnomi răspândeau ultimele note celeste înainte ca dimineaţa să-i transforme în broaşte   strângând mânerul valizei de lemn mă grăbeam spre triaj praful alb de cuarţ îmi acoperea ca o zăpadă picioarele iar câinii de safir mă însoţeau pe drumul spre gara […]

m-am pornit mai lent spre centrul orașului ca să mai văd un’ alta pe la anticariatul de prin zona Artelor un centru frumi rău ce-mi inspiră tot timpul acea energie de care am nevoie mereu și mereu același sentiment puternic de vitalitate interioară mă contopesc cu locul e-aproape, sunt aproape de Liceul de Arte și […]

În liniștea ce naște poezie, cu aer dens de dor și legământ, orice cuvânt ia formă străvezie cu har nestins din pulberi de tăcere. Este și Cer, dar e și frenezie. Absență e ce-n taină însă cere o clipă doar din lumea ta târzie. E matricea spre visul neînfrânt.   E sanctuar în care nu […]