Copleșit de alb

Copleșit de alb

trec prin zăpezile resemnării

în travestiul poetului

îmbrăcat cu pelerina metaforei.

Nimic nou pe frontul versului alb;

doar ciorile ciugulesc haotic

firimiturile figurilor de stil

lăsate fără luptă

pe câmpul semantic al disperării.

Demult nu se mai nasc eroi

ci doar formulări evazive

ori perifraze inofensive;

muniția artistică a lașilor

năimiți cu câțiva arginți.

Probabil că până și mântuirea

a rămas un fake news

în prime time-ul istoriei;

tot o promisiune neonorată

de data asta de la guvernarea divină.

Nu vă faceți iluzii

nu construiți utopii;

încremenirea finală

vine tot în alb

și nu lasă loc

nici pentru copii.

Copleșit de alb

mă transfigurez în înger de hârtie

și fac naveta între lumile imposibile

ale purității desăvârșite

și ale impurității fetide.

Exercițiile penibile ale transcendenței

sunt doar vise evanescente

copleșite de alb.