CENACLU

Lui Mircia Dumitrescu Când tragi oriunde o linie Precum o brazdă plugul O îndreptățești să ceară  Viață și viața cere viață Linia  vrea cere alte linii   Se vrea desen lângă desen  Ca să ne murmure  poveste Ce nu vrea poveste să rămână Vrea să trăiască în rând cu tine Mușcă dalta adânc din lemn Desenul […]

Poetul „mistic” este un non-sens. Performanța acestuia, s-ar putea spune, depășește prin accesare cadrul realității palpabile, fals. Nu poate fi în același timp și poet, și mistic; practic se retrage din centru către margine, conștient că doar la margine poate „cuvânta”. Doar la margine își găsește ustensilele pe care le provoacă pentru a reda accesarea […]

E o tăcere compactă între mine și lume după uciderea trecutului meu. Ecourile vechilor agresiuni încă persistă în materia gândului. Subsolul ființei a devenit locul de refugiu. Acolo s-a retras dorința. Ascunsă în spatele unui borcan prăfuit cu dulceață de zmeură ultimul dintre gesturile cândva vii. Curajul s-a refugiat în spatele unei pânze de păianjen […]

primele frunze cad în august cad timide pe asfaltul violent de fierbinte și aspru le poți număra cum numeri puținii verzișorii mototoliți în portofelul atins de vremuri   cad primele frunze de august și parcă mă-ntristează dar merg mai departe și spun uite acolo două lângă trotuar altele două în aer plutesc purtate de vântul […]

– Și spuneai că azi nu mai sunt cercetători valoroși în filologie! Ei bine, eu am descoperit o legătură între limba română și sunetele scoase de brazi, de pădurea de brazi! Poate că știi că… – Da, plantele scot sunete când sunt stresate, dar aceste sunete nu pot fi auzite de oameni, ci de către […]

Între umbre și lumini bâjbâi prin păienjenișul dimensiunii a patra prin țara trecerii spre infinit,  acolo unde toți cetățenii materiei, asemenea adunăturii mele de atomi caută degeaba spiritul pur.  Lipsiți de sens și finalitate  concetățenii mei într-ale nimicului se întrec în maratonul absurdului, unde pe linia de sosire  îi așteaptă nimicul înzorzonat al eșecului.  Cel […]

Se stinge cerul, dar rămâi lumină, În pașii mei, o mână nevăzută, Tu, mama, veșnică rădăcină, Cu voce caldă, blândă și tăcută. Te-ai dus în zori, când stelele vegheau, Dar numele tău curge ca o rugă. Anna — și florile șoptesc când plouă, Și-n vântul serii, când inima îți strigă. Mi-ai pus în palme dragoste […]

Dehors c’est l’automne, feuille éparpillée, Mille gouttes le vent jette dans les fenêtres En enveloppes usées on lit des lettres Et à toute la vie on s’arrête à penser. Avec des bagatelles le temps est gaspillé, Qu’on frappe à la porte on ne voudrait pas Et l’on adore quand la giboulée bat Rêver devant le […]

Prinzându-mă asupra faptului repetate metafore infracționale singurătatea m-a aruncat preventiv în celula unui poem între timp melancolia mi-a luat primele declarații de iubire așa că din subsolul acestor pagini în deplinătatea facultăților mele stilistice îmi semnez Condamnarea pe viață la poezie Doamne iar sunt mort fir-ar să fie (din volumul Hiperbole blitz, Editura Axa, Botoșani, […]

Cândva, prin timp, la margine de anotimp trecând, am văzut plângând o salcie cu crengi gingașe ce atingeau maluri uitate. Plângea cu lacrimi aromate pe buza lacului fără păcate. Mi-am adunat aripa-n sân și m-am oprit să- i simt dulceața de pe pleoape îngrămădită-n poala dintre ape. Am adunat în palme calde o picătură aromată, […]