Silvia Osman Kigo
flori de prun
vedeam flori de prun
înflorind pe zăpada
cernută pe drum.
șoapte
șoptește-mi de dor,
când apune soarele,
cu tâmpla de-un nor.
Kiru
rost
alunec pe cuvânt
o umbră fără soare,
alegându-i gând.
vers
alerg vers necopt
și mă îndoi sub iris
ca un cap de pod.
zid
străină mie,
sfidând atent asaltul,
voi fi, mereu, zid.
Morae
ace
sub ore și lumi,
sub tălpi de ceasornice,
târăsc ace-ncet.
