CENACLU

Vezi florile, cum înmuguresc? sau le privești puțin nerăbdător?   și-aștepți ca frunza să se miște? în ochii tăi, nimic frumos… decât pe-a crengilor prea goale – e floarea salvată parcă din povești, lăsată-n soarele cunună.   Vezi florile, ce-ntineresc? nu aștepta ca ele să-ți vorbească!   Cu ce drept tu să le șoptești și […]

Rămân o rană deschisă pe obrazul gros al Europei hârșâit în atâta ipocrizie și lașitate.  O rană ce nu se poate vindeca prin care supurează fantomele trecutului, unde țepii sârmei ghimpate nu pot fi scoși din profunzimea durerii.  O rană neletală dar fatală ce taie continuitatea istoriei firescul ei vital. O rană eternă între viața […]

Căci singur ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt N-am fost niciodată Dar Doamne Singurătatea mea cea de toate zilele dă-mi-o mie şi astăzi Şi nu mă du în ispita singurătăţii singurătăţilor Şi mă iartă de toate iluziile pierdute cu voie sau fără voie Precum iert şi eu prietenilor mei toate […]

Ciorchinii atârnau grei de viţa scorojită a vieţii așa cum copiii atârnă de gâtul mamei sleind-o   mâna mea ca o lopată ruginită îi smulgea cu poftă și-i arunca în butii grele nesfârșit de încăpătoare precum pântecul pământului   acolo picioare de fecioară scoteau mustul precum cianura aurul din iazuri otrăvite   jocul acela drăcesc […]

Și când vine și se uită De pe-un geam dintr-altă lume Ca un dor țesut din stele Dintr-o Galaxie blândă. Și se sparge sau se-ndoaie Fie sticlă, fie fier În costum de anotimpuri Mi se-mbrac-un gând spre el. Și din cer ca din pământ Se înalță dintr-o carte Pare-un zmeu din basme vii Ce înfulecă […]

mă ține de vorbă ca să nu adorm la volan și să intrăm în toți stâlpii își toarnă în capacul termosului cafeaua fierbinte pe bancheta din spate câinele (găsit mereu în parcare la Kaufland) urlă la luna de forma unui herpes uriaș. când prindem viteză și blocurile copacii stelele se topesc la un loc ea […]

Timpul îmi numără pașii… culeg Chemări ce-mi murmură zarea Mai dreaptă cărare vreau să aleg Cuvintele-și caută calea.   În viață mereu înrolați în destin Nu știu încotro curge timpul, enumăr Mereu rugăciuni, ca orice creștin, O cruce purtând-o pe umăr.   Sufletu-mi plânge, împovărat În triste-așteptări, multe gânduri Dorul nicicând nu-i răscumpărat În domino […]

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecura-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în trătajul străvechii evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață, Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit […]

Cu zece degete, cuprind anii care îmi flutură pletele pe spatele îngerilor.   Zece   Am ajuns pe țărmul mării Adriatice ca într-o alunecare de gând. Sub pași, pământul vorbește. El știe plecările și venirile din sufletul nopții cu stele în privire, cu ierburi crescute pe tâmple pentru întâlnirea cu măduva poveștilor născute și nenăscute […]

Nu mă pot opri din scris cu una cu două din cauză că însăși această scriere este considerată un examen de credință…   Pentru nota maximă de promovare am vrut să scriu pe toate foile disponibile timpului, dar m-am oprit determinat de faptul că nu va mai rămâne loc adecvat pixului și mie inclusiv și […]