CENACLU

Când crezi că nu mai poți, Mai poți puțin de fapt. Te-agită-n al tău creier Să vrei, să lupți, să ai. Tu lasă lumea-n pace, Căci prea puțini te plac! Zâmbește și le-o-ntoarce Când prea puțini o fac. Așteaptă să se coacă În propria-i prostie. Să nu uiți niciodată În bine aproape singur, În rău […]

Cunoaște nivelul condiției umane ce determină condiționarea, pentru a putea vedea consecința! Dacă privești în jurul tău cu atenție, totul este geometrie. Viața este toată geometrie. Dar e o geometrie în care există un dacă și un trebuie. Geometria nu provoacă haos după procesul de construire a liniilor, a formelor sau a figurilor. Se construiesc […]

Unde au fugit nopțile la adăpostul cărora primeam danii de la îngerul iubirii   unde e zăvorul greu care se lăsa nevolnic peste urechea surdă a tocului încuindu-mă împreună cu zânele pădurii spre a născoci înfiorate mângâieri de toamnă   unde e hornul prin care vorbeam cu stelele de pe alte ceruri şi trimiteam mesaje […]

Doamne Iisuse al limbii române iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul viața trece numai visul tău rămâne și-l păstrez în mine răstignindu-l   Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul este trup din trupul tău preasfânt de-l rostesc se-nfiorează gândul fără tine nu există niciun gând   Este trup din trupul tău preasfânt viața trece visul însă mai rămâne niciodată […]

Îmbătați de mireasma fânului cosit, de parfumul teilor și liliecilor umblăm împiedicați cu iubita absolută la braț. Mișunăm printre morminte somptuoase ori năruite, înveșmântate în bălăriile uitării, acoperite de azurul cerului de vară ori adumbrite de umbrele îmbietoare ale copacilor veghetori de nemurire. Umblăm împiedicați-împreunați preafericiți întru sărutări fără de sfârșit cu iubirea mea absolută […]

E liniște în dimineața aceasta, când cobor pe trotuarul prea îngust, încărcat de crengile stejarului (tânăr și vânjos) – ce-ades îl vizitez.   E liniștea ce-o caut și îmi place s-o ascult; e locul prin care voi trece mereu, e-o liniște-n frunzele mari ce foșnesc – se–apropie vara, se vede în zori.   E mai, […]

Am fost ușa nouă, ce ți s-a deschis Când puțin sfioasă, intraseși în clasă Chip strălucitor, clasa te primea Ca pe-o-mpărăteasă.   Multe uși aveai încă să deschizi, Pentru prima dată le priveai atent, Cele de la școală însemnau emoții Unde pe o tablă cu creta puneai viitor latent.   Verbe, substantive, adverbe de timp […]

Fă-te, suflete, copil Şi strecoară-te tiptil Prin porumb cu moţ şi ciucuri, Ca să poţi să te mai bucuri. Strânge slove, cărţi şi pană. Dă-le toate de pomană. Unui nou învăţăcel, Să se chinuie şi el. Gândul n-o să te mai fure Prin zăvoaie şi pădure, Cu ecoul de cuvinte Care-ngână şi te minte. Când […]

Tăgăduiri         de Lucian Blaga Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate fac scoarţă în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic Cristoşi înalţi pe cruci de arin. Grele din înalţime cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o tristeţe. E […]

Cine sunt eu? Și de ce ai vrea sa știi despre mine când tu, tu nu știi cine ești tu și nu știi nimic despre tine. Da, despre tine, cine ești și ce ești pe pământul ăsta? Unde ești tu situat în acest Univers? Te-ai întrebat cine ești și de ce nu pleci capul când […]