CENACLU

Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii urmașilor noștri Noi grăbiți din fire suntem doar niște împiedicați în propriile noastre idealuri Elanul nostru social cultural sentimental ne împiedică să-l traducem în fapte în practică socială cotidiană Gândim bine dar simțim prost realitatea sau visul Între cuvinte […]

Din caier încâlcit de nouri toarce vântul fire lungi de ploaie. Flușturatici fulgi de nea s-ar așeza-n noroi, dar cum li-e silă – se ridică iar și zboară să-și găsească cuib de ramuri. Vânt și-i frig – iar mugurii prea lacomi de lumină își zgulesc acum urechile în guler. Lucian Blaga (din volumul Poemele luminii, […]

Sunt sătulă Până peste glumă De minciună Și cântări în strună. Oameni falși și obosiți Nu știu ce să mai lingă La cine și cu cine În șleahtă de netoți. Un kilogram de mațe-aș vomita Când îi aud pe unii Lăudându-și propriul ego Munca altora asumându-și. Vorbe goale, nu ne doare Crezi că impresionezi dintr-o […]

îmi aduc aminte de tine seara și încep să îmi umble gânduri prin cap nu cine știe ce dar includ și pata de lapte de pe tricoul negru pe care o simțeam cum se întinde în timp ce așteptam troleul și pe care încercam să o ascund cu hanoracul așa cum încerca vecina noastră să-și […]

Din zori, o ceață densă se înalță spre cerul puternic azuriu, plutește lin pe dealuri – cuminte, Soarele s-arată cu aura-i gălbuie…   Din zori, te-ntrebi, ce-mi bate la ferești? și te trezește iarăși – un vânt, o adiere rătăcită, cătând un loc de-odihnă; un calm de dimineață.   Din zori, din zări, s-arată marea, […]

Te-am îmbrăcat în ploaia albastră, în strai de lumină și glas de izvor, ai picurat lavandă și miere, sunt câmp înflorit, cămin și pridvor. M-ai îmbrăcat în sărutul poveștii  ce crește, stejar, către fluxul stelar, ne ținem de mâna măiastră în timpul de muguri, de viață și har. E-un fir de mătase ce leagă prin […]

De foamete mă arde soarele în acest anotimp înșelător ca unicele plante: urzicile, ce cresc de dorul minunilor. În acest context și Dumnezeu poartă o teamă: să nu-l ia minunile înainte. Dacă va face minuni cu urzici…. Aceasta ar fi preîntâmpinarea foametei că fac eu vrăji cu urzici… Acum să vedeți cum se vor săvârși […]

Speranța a fugit pe scara de incendiu a istoriei. Umbrele gândului șoptesc viitoarea furtună. Chipuri cioplite umbresc lumina bolnavă. Timpul șchioapătă ca un bătrân infirm. Dumnezeu, scârbit, și-a întors spatele. E o primăvară falsă în aerul brăzdat de atâtea existențe inutile. Suntem zaruri aruncate cu nenumărate fețe, fiecare purtând un chip de om.

Despre tine înflorește teiul iubito despre tine luminează stelele spre dimineață când poeții se retrag spre cer cu tot cu poeme și iubite în brațe (din volumul În așteptarea sărutului promis, 2014)

Culegeai în mai sfânt parfum de tei Și-mi puneai în plete fire de mătase Strălucea în raze crinul alb crescut Picurând ușor mirul peste șanse.   Tu veneai așa dintr-un basm cu zmei Răsăreau pe câmpuri aripi de-nnoire Adunând în snop clipe tumultuoase Șoapte de lumină într-o povestire.   Aduceai buchetul cu o șoaptă: vrei? […]