Carmen Constantinescu
Din anii 80 chemare la reamintire:
Când recitai poezii fără sens în fața clasei a III-a? Dar mai știi acea compunere pe care ai scris-o în clasa a IV-a? În mintea ta, era cea mai frumoasă compunere. Cel mai mare dezastru literar la care toată clasa a râs când tu o citeai?
O, nu-mi spune că ai fost perfectă și scriai compuneri excepționale, în care mulțimea de adjective și metafore se luau la întrecere care mai de care să fie prezente la fiecare propoziție, de parcă se apropia sfârșitul cuvintelor. Compunerile colegilor în care cuvintele de genul palatele de cleștar și curcubeiele minunate „tronau” compunerea. Învățătoarea cu zâmbetul pe buze ți-a scris pe caiet nota 4 cu cerneala roșie? Ce moment memorabil și câtă satisfacție!
Tu mai știi?
Când în clasa III-a ai fost trimisă acasă să aduci bani pentru ceva anume și nu te-ai mai întors la școală, iar a doua zi ți-ai găsit ghiozdanul aruncat în curtea școlii și fără caiete, fără penar. De atunci, rânjetul colegilor de clasă din jur a început să devină inexistent pentru tine.
Tu mai știi?
Când un coleg ți-a dat orarul greșit și ai lipsit de la școală din această cauză? Dar când o colegă îți furase portocala din ghiozdan și ciocolata? Nici nu ții minte câtă răutăcisme aveai în jur și tu nu aveai habar, pentru că pe un balcon al unui bloc de la etajul 4 scriai într-un caiet haotic gândurile.
Tu mai știi?
În clasa VI-a voiai să înveți să ai și tu o minte sclipitoare și să-i ajungi din urmă pe cei buni și nu ai reușit? Notele tale erau departe de a fi cele mai mari. Te visai profesoară! La ce bun, când în clasa VII-a nu te mai interesa să înveți? Iar în clasa a VIII-a te-ai trezit iar la realitate pentru puțină vreme. Vedeai școala un carusel.
Tu mai știi?
Când ai scris prima ta poezie? Apoi încă alte zeci de poezii? Poezii ajunse, într-un moment de slăbiciune, la gunoi? Asta pentru că mereu a fost cineva binevoitor să îți spună că sunt niște porcării. Și nu doar atunci, ci și în anii care au urmat, mereu a fost cineva să te abată din drumul scrisului.
Tu mai știi?
Când ai descoperit biblioteca școlii generale? Atunci a fost începutul pentru ce a urmat peste câțiva ani buni. Ai descoperit o altă lume care te-a ținut mult timp departe de necazuri. Biblioteca școlii, azi ștearsă din memoria ta pentru că ai intrat în alte biblioteci mai frumoase și mai arătoase!
Dar ce face ca o bibliotecă să fie arătoasă și frumoasă? Clădirea? Cărțile? Locul de studiat cărțile? Bibliotecarii? Oh! Nu aș ști să-ți răspund. Mă interesau doar cărțile, restul erau detalii fără importanță.
Tu mai știi?
Când te-ai străduit în clasa a VII-a să înveți limba engleză în vacanță și nu s-a prins de tine nimic? Erai mândră că știi câteva cuvinte în limba engleză, dar de fapt nu știai nimic.
O carte bună te poate ajuta să fugi, să te detașezi, să te vindece sau să te enerveze. Există cărți să te enerveze? Nu există!
Tu mai știi?
Când ți s-a citit acea poezie la Radio? Ai uitat? Ce fericire ți-a adus acel moment, dar tu ai uitat complet de unde ești și ce ești!
Sunt aici pentru ca să-ți amintesc că mereu vor exista în drumul tău bolovani de care să te împiedici, ca să o iei pe alt drum. Dar oricâți bolovani vei mai întâlni, parcă special aruncați de acel cineva binevoitor, să nu uiți că totul are un sens și un timp ce nimeni nu îl poate controla la infinit, doar tu îl poți regăsi .
Sclipește în lumea ta fără acordul nimănui! Sclipește și scrie frumos despre lumea ta!
