Iulia DragomirBade, de ești năzdrăvan,
Să-mi fii verde an de an,
Cu rădăcinile-n cer.
Inima e sfânt mister.
Bade, vreau să te aud,
cum iubești cu glasul nud,
cum mi-atingi între cuvinte,
pe cele profane și sfinte,
cum dezlegi de vămi visarea,
să fie clipa ca marea,
în care te scalzi deodată.
Apa ți-este aliată
de-i deprinzi îmbrățișarea,
adâncimea și chemarea.
Bade, vreau să-ți văd privirea,
Scânteierea, dăruirea
Ce ridică-n vreme pasul.
Mângâierea o dă ceasul
Care bate-n ritm rotat.
Dragostea ne-a căutat
Să pună în piept cinstirea.
Dragostea ne e menirea.
