Au venit șoimii
ca nişte soldați ai haosului
cu gheare de oțel și capișoane de fum
să se adape din cupa de argint
a lui Zamolxis
zeul bătrân cu picioare de zimbru
și toiagul împletit din șerpi aurii
Au venit să ne alunge
din pădurea de mesteacăn
moștenită de noi de la un rege scit
au venit hulpavi să ne ia apa cea sfântă
și s-o transforme în licoare de foc
să ne fure argintul și să-l prefacă în ochi de felină
Nici nu văzuseră că noi prinsesem rădăcini
acolo la marginea pădurii
și ne transformasem tot mai mult
an după an
în mesteceni de argint
pe care nu-i taie lama
și nu-i usucă timpul.