CENACLU

A pogorât îngerul pe catedrala speranței dăltuită în piatra topită a acestei veri incendiate. Îți sărut aripile deschise între care zace fericirea răstignită. Orbit de albul clipei depline, bâjbâi prin paradis cu pașaportul meu temporar de zilier al veșniciei. Aștept supus taina întrupării în visul-tău-trup, trup de vis… *** Închidem cercul nopții. Trupurile noastre arcuri […]

Cuvântul „bucurie”. Deschid dicționarul. Citesc cu mare atenție. Bucuria este „un sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească”. Privesc din nou cuvântul. De această dată, îndelung. Din stânga, din dreapta, de sus, de jos. Cum îl văd? La fel. Indiferent din ce unghi îl privesc. Ochii mei sunt programați să înțeleagă cuvinte predefinite. Sunt ca […]

E-o dimineață ca oricare alta… și drumul spre tine, copac înfipt în tăcerea etern-a lumii mă-ndeamnă să te admir, din mers.   nu mă pot opri să te admir, doar din mers – să te salut cu privirea cu un ochi măcar să-ți caut alinarea, iar cu cealaltă ureche să te sorb din foșnetul calm […]

La început, am crezut că este vorba de o glumă. Vocea din capul meu? Ce ironie la adresa mea! Vocea din capul meu care vorbea fără sens și rost. Bazaconii, scenarii, voci ale oamenilor din trecutul meu care vorbeau în capul meu fără oprire sau… sunt tot eu? eu, vocea mea? Tot mintea mea care […]

Timpul milenar se ascunde În statuile milenare din Karnak În suta de stîlpi ridicați Pentru numeroșii copii Pe care cel de-al doilea Ramses I-a avut cu tot atâtea femei În stâncile-piramide cu vârfuri înălțate spre bolta cerească În Valea regilor și a reginelor.   Înainte ca Râ să părăsească bolta cerului Ca să străbată Nilul […]

CZ: Ce este Inteligența Artificială (IA)? IA: Inteligența Artificială (IA) este o ramură a informaticii care se ocupă cu dezvoltarea de algoritmi și modele care permit mașinilor să-și perceapă mediul, să-și motiveze mediul și să facă acțiuni adecvate pentru a atinge obiective specifice. În general, IA se referă la capacitatea unui sistem de a interpreta corect […]

Viaţa m-a urcat pe catalige și așa am învăţat să dansez pe melodiile ei cu paşi de lemn amestecaţi în noroaie   florile galbene cu obrajii lor mari vorbeau în şoaptă cu îngerii înmagazinând în cortexul lor de polen dulceaţă și multă prea multă tăcere dar şi viitoare uitare   de pe cataligele mele de […]

De ai ști sau ai cunoaște Câte-n suflet eu închid N-aș putea crea în 7 Câte-n fiecare zi eu simt. De mă scoală și mă-ntreabă Orice om de pe Pământ Ce iubesc mai mult pe lume Către tine mă întorc râzând. Și mai clar nici nu se poate Adunând din arte, pot? Ce-i al tău […]

Hai să mergem, dragul meu, pe-un munte, să ne fie frică doar de cer, să furăm pârâul de sub punte și să-i creștem adăpost de ger.   Să ne facem țară din izvoare, să ne facem suflet din copaci și la câte un apus de soare, eu să mă-nserez iar tu să taci.   Hai […]

Eu înlocuit de-al meu aici e tragedia și implicit sfârșitul culturii. Avem, posedăm, deținem, stăpânim dar uităm să trăim. Iată schița deznădejdii holograma copleșitoarei singurătăți drama acumulării nelimitate. Încerc să scriu tăcerea profundă pentru că nu știu să desenez speranța nici să pictez disperarea. Golul interior și vidul exterior sunt surorile luminii ce învăluie duhul […]