Radu Matei Todoran E frig în primăvara aceasta
stau în gura şemineului
ca un martir aşteptând
ghiontul care să-l trimită
în clocotul jarului.
Îmi îndrept privirea
spre pervaz
acolo într-un coş
împletit din şerpi de aur
se unduiesc ferigile
la fereastră şopârle mari
cu limbi grele bifurcate
spală geamurile stropite de ploaie
pitoni de rubin
se aşază ca nişte arcade
deasupra porţii
doi caimani înverziţi
mătură cu mişcări sacadate
curtea pavată cu fildeş
e o nebunie reptiliană în sufletul meu
pe care l-ai umplut cu otravă
mă las să cad între flăcări
căutând fluidul purificator
dar viforul din inima mea
transformă lumea aceasta reptiliană
într-o banchiză
Zăpezile îţi învăluie amintirea
în pergamentele uitării.
