CENACLU

Zeul bătrân cu picioare de zimbru cel care a făurit și refăurit în mai multe rânduri lumea se întinde pe patul de libelule plutind printre trestii de argint în cântecul molcom al norilor prin care suflă vântul ca în vrăjite tuburi de syrnix   Jos oameni despuiaţi aşteaptă trecerea într-o noua eră cu zei noi […]

De gâtul meu atârnă un semn de întrebare, ca un cârlig de abator pe care zace o identitate însângerată. Tu mi-o vindeci cu petale de fluturi și aripi de flori. *** Rămâi sub pleoapă, să te feresc de ploaia de stele. Treci prin privirea încordată, ca să te scalzi în lacrimile mele. *** Dincolo de […]

S-a născut Afrodita din spumă de mare, Din dor de mișcare, se născu cuvântul, Apoi s-a spart, liberând în eter vocale, Eliberând consoane, și-a luat avântul. În zbor vârtejit ele din nou s-au unit, Cu nume numind tot ce-n jur se isca: Uimirea, visarea, cântecul mult dorit, Pământul preasfântul din ape se ivea. În dansul […]

Prin tine pasul meu e mai atent cu mine și nu-mi ascund al tău glas ce-ades l-ascult – prin mine te uiți și vezi ce vrei, ce speri; prin tine mă răsfrâng cu-a mea speranță și strig adânc prea tare strig, de nu m-auzi nicicând lasă, eram cândva, acum voi fi fost, pentru tine, prin […]

Au înflorit bujorii în fața casei mele Și tu nu ești acuma să-i vezi iar plini de viață Tandrețea lor albastră uitarea mă învață Plângând, încă o dată, căderea unei stele.   Dar în tăcerea blândă, credința-n dimineață Te-aduce lângă mine și simt fiori în vele. Când te zăresc în gânduri, te construiesc din ele […]

Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă… metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă.   S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac roata-n vârteje, pe-o piață.   Se uită în zări catedrala, Cu turnu-i sever și trufaș; Gradina orașului plânge, […]

În orice vreasc scâncind zace o lacrimă a toamnei, în orice inimă, un anotimp hrăneşte autismul unui altul. Nimeni nu despică taine de frica dezmorțirii nimeni nu ascultă vreascuri decât călcându-le glasul… Se pare că fugim de culoare întotdeauna spre alb. Citeam undeva că de la o vârstă hrănim uzura retinei cu amintiri, refăcând astfel […]

S-a adunat sub nori ceva – un colț de pace sau o mare prin care-și caută cărare toamna mea. Coboară cerul în grădini pe rămășițe de tulpină și-agață scame de lumină printre spini. Se-nchide liniștea în munți ca-ntr-o cetate părăsită de orele fără ursită de sub frunți. E toamnă azi, și mâine iar. Colindă frunzele […]

Toamnă, miere arămie, soarta, omul nu și-o știe, am privit în vara, pară, când eram în primăvară, am dansat cu luna plină, și m-am umplut de lumină. Am zburat pe căi filtrate din odăi neîncuiate și am prins în palme viața să îi văd mai bine fața. Avea ochii mari, făclii, mă purta peste pustii […]

Mereu mă întreb cum mai poate, cum rezistă, înghesuită, strivită printre nevoi mărunte, printre insomniile, durerile și dorul de comunicare al sufletelor speciale cu sensibilități irizante? Chiar nu știu din ce material e făcută specia asta a celor ce scriu poezie. Cred că Dumnezeu, la Facerea lumii, a luat câteva fire din lutul celest și […]