CENACLU

periuța mea de dinți a rămas singură în paharul albastru ca marea tristețea ei răscolește valuri uriașe care inundă chiuveta care inundă podeaua băii învelită în linoleumul  de o culoare incertă precum ochii mei atinși de  boală i-am spus boala iepurelui aflat în bătaia puștii lovindu-se disperat în lumina semiobscură de crengile rupte din inima pădurii este bizar cum mă face […]

Poetului George Almosnino   Frig. Atât de frig că am fi intrat oriunde, numai să ne mai încălzim puţin. Era întredeschisă poarta mare a muzeului. Traversăm curtea plină de mormane de zăpadă. În muzeu, căldura din săli ne cuprindea şi ne simţeam atât de bine. Era linişte. Părea să nu fi trecut nimeni pe acolo […]

El ne lărgea mereu şi atât de curajos orizontul, aşa cum o făcuse în propria biografie şi devenire intelectuală. Paler este iubit de cititorii din toate generaţiile pentru că s-a dedicat problemelor şi îndoielilor, întrebărilor şi crizelor prin care cu toţii trecem. Când scria sau spunea eu, nu o făcea cu vanitate şi cu narcisism, […]

Şterg haosul iernilor crunte navigând spre mările albe ale unui suflet rătăcit în liniştea amurgului sărutat de clipa surâsului, îmbrăcat în tăceri adăpate din seva zăpezilor ucise, conjug stări serafice când cerul e cald şi visele timide mângâie respiraţia fluturilor ce caută pântecul Luminii, în inimă se nasc anotimpuri colorate cu raze de soare, scânteind […]

Îmi simt ochii în mormânt, Dar nimeni nu-nțelege Gândul, să îmi dezlege Tristețea pusă-n cuvânt.   Simt cum convoiul trece Cu chipu-n arbore frânt, Să îmi ducă în pământ, Gândul fără pereche.   Sufletul mi-am risipit, Pe cei din jur să-i iubesc, Dar nimeni nu m-a iubit.   De-acum nu mai folosesc Nici pentru harul […]

112 pasărea om stă pe trepte în loc de aripi are haine în loc de cântec are lacrimi în loc de pene are doar părul cărunt şi în loc de cerul albastru are o uşă în somn   se trezeşte din ce în ce mai greu mai rar mai împuţinat   pe terenul viran o […]

Câțiva iriși indigo își deschid aripile șifonate de somn; scormonitori, ochii de catifea ai pisicii albastre strigă silabisind un miracol petrecut chiar acum în orașul medieval.   Afară, în năvodul ploii, se prind oamenii cu pașii grăbiți, ascunși sub gulerele ridicate ale mantalelor neîncăpătoare pentru niciun fel de miracol.   Doar lângă pisica albastră, un […]

dacă nu te văd nu înseamnă că nu ești în mine iar dacă nu te aud nu este pentru că nu vorbești sau pentru că urechile mele sunt prea pline de alte voci rotunjite de sens în seara când ovarul drept este a doua mea inimă în care fiecare zvâcnet reprezintă o bătălie pe viață și […]

  Doar atât te mai rog: Să-mi mai vii într-un vis Şi să uiţi să mai pleci…   Într-un timp nesfârşit, Să mai fim amândoi pe-o bucată de cer,   Să privim îndrăzneţi cum tăcerile pier risipite de dor, alungate de vânt… Să rămânem aşa, doar noi, doi, într-un gând… (din volumul ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI […]

Îi văd pe amândoi într-o fotografie din arhiva personală, făcută în apartamentul familiei Cristea (Doina şi Valeriu Cristea au fost părinţii mei adoptivi) în 1978. Valeriu Cristea, Alex. Ştefănescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion şi Nicolae Manolescu aveau, pe atunci, în jur de 40 de ani, Dimisianu fiind cel mai matur, iar Ştefănescu, cel mai june. […]