Eu scriu pe coaja de copac,
pe bolta cerească fără stele,
pe umbra eului însetat
de propriul deziderat,
pe ploaia care sărută lent
frunza dudului din bătătură,
pe spinări de mirişti
abandonate-n soarele lui Cuptor
ca pe nişte rufe demodate
şi mai scriu
pe eşarfe de curcubeu
numai în zile aparte,
când întâlnesc
penelopeica făptură
scursă din lacrimi
de tristă baladă
şi ne hrănim efemer
cu ceara unui fagure
din iubirea păstrată
ca un ametist
de Regina stupului
ce va să fie
prea curând
alungată
pentru non ecloziune…