CENACLU

Am un măr pe care-l împart cu fratele meu, dar el nu există, cum vom hrăni pe cei flămânzi în absenţa lor?     Foto de pe chestiuniserioase.files.wordpress.

„Scriu pentru cei ce plîng, iubesc și mult visează.” Ștefan Petică Hymn profan[1] (din ciclul „Fecioara în alb”, XV) Tu eşti o roză parfumată Din valea Șirazului cald, Iar ochii tăi ascund, curată, Lucirea mărei de smarald. În părul tău ca diamantul De flăcări negre-ntunecat, Și-a revărsat întreg Levantul Misterul antic şi ciudat. Și cînd în […]

Punctul a născut cercul, dar niciodată n-a fost echilibru pe aici, prin mizantropicele muzee ale realității.   De la o vreme, îl doare lumea în care s-a făcut noapte și podul palmei în care-au încolțit fărâme de negru.   Vopseaua fugită de pe soclul unor gânduri născute în iarnă inundă coridoare inuman de reci, de […]

Motto: “Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, că un nebun, că un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim…” (Mircea Eliade) Era […]

când nu Te iubeam iubeam o floare cândva am iubit un copac apoi o mulțime de păsări cuibărite în sufletul meu la geam şi‑au făcut cuiburi a venit o furtună din senin au căzut cu pui cu tot ca o pasăre am suferit ce i‑a păsat naturii ea nu are nici măcar un copil din […]

Azi am ucis un fluture crezând că e o idee, ridicare apoteotică a eului spre masculinitatea celestă, univers de idei colcăie în vecinătatea-mi, trebuie doar să comand şi sunt servit ca la un bar zămislit în tenebre…   Foto de pe istoriesinumismatica.files.wordpress.

Bucură-te îmi închid pleoapa cu gândul tău uimiţi fluturii de noapte îşi opresc visul. La aripa de ieri să nu renunţi învaţă să rămâi cu zborul la jumătatea orei H hrăneşte porumbeii din Piaţa Dorului. Uitarea nu-ţi va da târcoale spre zori ia coşul cu flori şi pune-l la fereastră am să ştiu că exişti […]

Aleg din mâna vremii o dimineaţă nouă Şi-mbrăţişez lumina ce tainic mă veghează, Din Pomul Vieţii aduc potir cu sfântă rouă Împrospătând cărarea ce viaţa îmi brăzdează.   Cu picături de ploaie pe tâmple mă clătesc Topind un glod de tină ce stăruie pe gând, Apoi mă şterg cu iarbă şi trupu-l primenesc În timp […]

Se stinge nădejdea iubirii perfide Pe câmpul înverzit al speranțelor Ce-și iau vigoarea din rădăcini de dor, Dar la umbra așteptării zac ofilite.   Pe rază de cuvânt, cu dorul își ia zbor, Speranța ce plânge pe versuri cernite, Dar cade în abis, cu aripi zdrobite De nostalgia amintirilor ce dor.   În sufletul plângând […]

degetele mele îţi alintă fiecare cerc al existenţei căldura inimii tale îmi pulsează în vene fericirea harta trupului meu ai ţesut-o în seara aceea când toate mângâierile blânde îmi invadau fiinţa briza ochilor tăi mă înfiora până la extaz povestea mâinilor tale o port în suflet ca pe un trofeu şi ca pe o binecuvântare […]