Ion Țoanță

18.09.2017

Matinal

Tristă-i trezirea matinală din visul care mă ucide cu colți de rechin!   încercasem să-ți desenez cercei din pulpa răsăritului dar mi-ai trimis o șoaptă cu răceala zenitului, ce limpede-i [...]
11.09.2017

Alfa autumnal

Zbor de egretă deasupra oglinzii lacustre în pagina cărții de geografie ruptă din anotimpuri,   contemplu norii și-mi fac baie în lacrima lor matinală,   la orizont cască soarele, se [...]
04.09.2017

Versul amorului fără frontiere

Vino pe plaja ochiului profund în dimineți zorite din macerarea eului anost,   adu cu tine sacrul și profanul din fuga trenului care nu oprește în gări fără nume, e vremea apusului din noi, [...]
31.07.2017

Anotimpuri confuze

N-am fost primul aşa cum nici tu n-ai fost prima, unul în viața altuia, dar ne regăsim târziu prin anotimpuri reci şi confuze,   chiar şi din zăpezi răsare adesea ghiocelul speranței, aha, [...]
24.07.2017

Pe lângă plopii fără soț

(Idee europeană) Pe lângă plopii fără soţ, adjudecaţi de poetul devenit bărbat, nu mai trecem, un cântec ciudat cu gust amar ne taie calea.   Ideea că un el se topeşte de dor în aşteptarea [...]
17.07.2017

Nu, femeie!

  Am obosit scriindu-ți poeme de amor satinate-n mov deschis, refuz să-ți mai privesc sânii prin neglijeuri made in China,     e prea mult festivism la poalele tale aidoma [...]
10.07.2017

Despre sărutul necesar

Orhideea, culoarea zâmbetului tău cu eșarfe din emisiile solare, esența sărutului apăsat pe buze secătuite de insațiabil,   sfârcurile tale rupte din grădini marca Eden topite între buzele [...]
03.07.2017

Metafora unui blues absurd

Azi te invit la un ceai, iubito, am pus în el toată suflarea eului macerat în clipe de plină fluorescență mov, haide, vino, nu-ți cer ținută de lux, tu vino îmbrăcată în petalele de metaforă ale [...]
26.06.2017

Ziua de mâine

Am ucis ziua de ieri și-am chemat la pomană îngerii, șiruri, șiruri s-au așezat la masă ca niște cocori binecuvântați, la plecare mi-au oferit cadou, ziua de mâine.   (sursa foto: wayneblogs.com)
19.06.2017

Absolut

Absolutul are culoarea sânilor tăi la care urc pe scara din metafore mov, ține-mă strâns, prăbușirea în abisal îmi traduce secvențe din apocalipsa jocului fără sentimente, topește-mă-n mov la [...]