Nocturnă

           Mă pregătesc să zbor,

            Fără covor plutitor,

            Pur şi simplu mă înalţ,

            Desprinzându-mă uşor

            De podea, cu dor,

            De elan, de zbor,

            Cu straturi de cer mă-nfăşor.

            Şi mă ridic deasupra lumilor ştiute,

            Cu ramurile copacilor ei,

            Cu acoperişurile roşii ale caselor de piatră, de beton, de cărămidă,

            Ca o pasăre, cu braţe deschise- aripi, mă desfăşor,

            Uite, zbor!

            Sub mine pământul se cutremură nemernic, se zvârcoleşte,

            Case se prăbuşesc, stânci din încheieturi milenare pleznesc,

            Crengi înnebunite îşi caută rădăcinile soră.

            În jurul meu, păsări mii planează

            Dincolo de terestrele vâltori,

            Întunericul creşte, mă-nfioară.

            Se adună, acolo jos, se adună

            Asiatice cetăţi sub clar de lună,

            Ştiute cetăţi cândva, uitată rună.

            Se adună acum, se adună

            Fantomatice cetăţi sub dor de lună.