Nicolae SiladeNicolae Silade
14.10.2015

a doua venire

ziua întâi. repornirea timpului

 

aici este locul de întoarcere ladies and gentleman this is the place aici

unde începe marea nesfârşita mare după ce pământul s-a tot rontunjit

s-a îngerit şi s-a întors în pământ plin de viaţă e cuvântul aici cuvântul

ce dă naştere cuvintelor întoarse dintr-o altă viaţă aici e viaţa de apoi

adevărata viaţă care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire

 

s-a arătat este ivirea din cuvinte ca o barcă legănându-se-n larg cu o

lumină aprinsă în vârful catargului în noaptea pe sfârşite a mării când

muzica valurilor ei acoperă larma teraselor acoperă amintirile dragostei

şi marea a fost la început un cuvânt marea doamnelor şi domnilor priviţi

cum îşi aruncă la ţărm necurăţiile ca omul care îşi spală singur păcatele

 

ca muntele care se spală singur cu apa mării în ziua mării care acum

începe ca o lumină reaprinsă după marea stingere ca un timp oprit un

timp şi care acum reporneşte cu întreg alaiul său de secunde e marea

devenire a mării ziua ei dintâi când cel plecat se întoarce după o lungă

uitare de sine când cel plecat se întoarce din sine prin sine pentru sine

 

a doua zi. regăsirea spaţiului

 

când bat clopotele în două biserici deodată şi se sincronizează perfect

dangătul de plecare cu cel de sosire dintr-o biserică mare la ţărmul mării

într-una micuţă pe un vârf de munte cum am văzut în grecia în thasos sau

în severin pe semenic să pleci dintr-un loc şi să soseşti în altul în acelaşi

timp ca şi cum timpul şi spaţiul se fac una în cel mai pur gând omenesc

 

mult călătoreşte omul prin sufletul său dar mult mai mult sufletul şi încă

mai mult şi mai departe gândul gândul cel bun gândul care înalţă şi unde

nu credeai că te mai întorci vreodată dumnezeu face pe loc o minune şi te

trezeşti ca dintr-un somn de veci te trezeşti trăind din nou în aceeaşi vilă în

aceeaşi cetate şi pe acelaşi ţărm de mare privind cum răsare iarăşi soarele

 

după ce l-ai apus pe totdeauna îndărătul unui turn de biserică îndărătul

unei moschei şi din întunericul acela adânc te trezeşti dintr-odată luminat

te trezeşti luminând după ce ai uitat totul şi ţi-ai amintit totul de la facerea

lumii încoace după ce ai renunţat la propriul tău nume şi ai luat numele

lor numele tuturor în numele tatălui în numele fiului şi al sfântului duh

 

ziua a treia. reconfigurarea traseului

 

ce fel de nori ca nişte picturi abstracte ce valuri înspumate ce insule pe

marea învolburată în această dimineaţă după ce toată noaptea ai stat să

asculţi ce vrea să spună tunetul ca şi cum ai fi vrut să surprinzi la lumina

unui fulger viaţa de noapte a unui întreg oraş ca şi cum ai fi vrut să fii vântul

iscat din senin ce poartă norii încoace şi-ncolo norii luminaţi de fulgere norii

 

fulgerându-se între ei până când ploaia binecuvântată se porneşte peste

lume şi o spală de păcate ca şi cum ai fi vrut să fii tunetul dezlănţuit şi valul

care a rupt baliza valul ce împinge la ţărm ambarcaţiunile puţine sunt locurile

cu ştaif ce mi-au plăcut dar şi mai puţine vremile uneori ţi se pare că vii de-a

dreptul din antichitate cu toţi zeii după tine cu toţi înţelepţii şi faraonii toţi

 

din evul mediu până în zilele noastre nicio zi nu a fost mai frumoasă nicio

zi nu a fost mai a noastră să ne bucurăm aşadar de această zi de această

clipă de această viaţă întoarsă la viaţă acum când cerurile se înseninează

acum când gps-ul nostru reconfigurează traseul şi ne anunţă că am ajuns

la destinaţie în noi înşine adică în frumuseţea fără de seamăn a sinelui

 

a patra zi. un parasailing în zori

 

să mănânci să bei să faci dragoste să înalţi o cetate pe un ţărm de mare da

să plantezi rodii măslini palmieri să zideşti o casă pe stâncă şi toate acestea

pentru a duce mai departe o viaţă care te lasă în urmă şi toate acestea într-o

înlănţuire de cazne şi legi care te ţin legat de pământ care te ţin în loc şi care

te ţin în timp în oaza deşertăciunii acesteia de parcă altele mai frumoase nu-s

 

greu de stăpânit popoarele dar mai grea stăpânirea de sine când întâlneşti

la tot pasul comori pe care le vrei ale tale frumuseţi străluciri şi măriri care îţi

fac cu ochiul sau când îţi zâmbeşte o fată iar zâmbetul ei devine dintr-odată

icoană la care te-nchini la mare la mai mare când dragostea pune stăpânire

pe tine ce să facă un om care nu-i decât om în zilele vieţii lui sub soare care

 

nu-i decât om şi nici măcar liber în această imensitate albastră o poţi vedea

şi cu ochii închişi şi cu ochii închişi poţi vedea mult mai bine cum vin îngerii

şi cum pleacă cum te cheamă în împărăţia lor du-te nu e nimic mai frumos

decât muzica mării ce se răsfaţă între ţărmuri decât muzica valurilor izbite

de stânci când te înalţi în parasailing spre cer iar cerul brusc se deschide

 

ziua a cincea. un refresh vizual

 

atât de albastră marea n-a fost niciodată atât de liniştită atât de curată atât

de prezentă în noi şi în jurul nostru încât cerul şi marea sunt una iar timpul

întreg e în această clipă stătătoare şi iată-i pe cavalerii de altădată îmbrăcaţi

în armuri iată-i pe oamenii mărilor şi iată corabia piraţilor iată-l şi pe robinson

crusoe iată-i şi pe oamenii grotelor pe oamenii viitorului cu toţii bat la porţile

 

acestei cetăţi de necucerit sunt lucruri pe care le vezi şi sunt lucruri pe care

nu le vei vedea niciodată pentru că nevăzutul nu vrea să le arate din pricina

opacităţii noastre din pricina necredinţei noastre şi din alte pricini ce bun ar fi

un refresh vizual să vezi laolaltă în golful albastru bărci de pescari şi corăbii

cu pânze şalupe şi plute skijeturi vapoare şi yachturi de lux dar sunt lucruri

 

care se văd cu ochii şi sunt lucruri care se văd cu inima noi însă privim acolo

unde nu e nimic de văzut iar marea oglindită în geamurile unui hotel de cinci

stele nu e aceeaşi mare şi vederile trimise pe facebook nu înseamnă vedere

iar clopotul ce-l auzim cum bate e doar o înregistrarea unui clopot ce bate

în această imensitate albastră pe care pluteşte pierdut un colac de salvare

 

a şasea zi. in love reloaded

 

la aceeaşi masă pe aceeaşi terasă la acelaşi ţărm de mare în timp ce fumez

aceeaşi ţigară în timp ce beau aceeaşi bere rece încercând să-mi adun toate

gândurile într-un singur gând toate cuvintele într-un singur cuvânt adevărul

despre viaţă despre moarte despre înviere privind marea cum te îmbrăţişează

soarele cum te arde cum devin gelos pe mare gelos pe soare şi cum devin

 

ce ochi ce buze ce zâmbet o fata mea când intri în mare când ieşi când

goală te-ntinzi pe nisipuri ce sâni ce fese ce sublimă invitare la dragoste

o fata mea oricât de frumoasă e lumea frumuseţea ta o întrece căci toate

frumuseţile lumii din tine se nasc odată cu tine de parcă dumnezeu te-a

aşezat la începutul începuturilor bucură-te fată tu care bucuri cu trupul

 

de rodul trupului tău bucureşte-te şi fericeşte-ne pe noi în timpul vieţii

noastre şi fericeşte-ne pe noi cu dragostea ta reîncărcată toată filosofia

lumii păleşte în faţa nudului tău şi toată mitologia lumii piere în miracolul

trupului tău vino acum cu îmbrăţişările mării vino cu soarele ce te arde

vino aici unde dragostea arde mai tare şi nu-s ape în stare s-o stingă

 

 

ziua a şaptea. o hologramă vie

 

când închid ochii te văd pe tine dumnezeule când îi deschid văd lumea

pe care ai biruit-o tu ce poate fi mai frumos decât această vedere această

înălţare a sinelui în sine doamne cât de aproape e omul de tine şi cât de

departe eşti tu cât de înalt în această măreţie albastră m-am chemat pe

mine însumi la mine şi am răspuns chemării mele şi iată-mă şi iată-l pe

 

cel flămând cel însetat cel ce plânge cel alungat din sine iată-l aşezat

la locul lui iată-l aşezat la înălţime la marea cea mare unde vii să devii

şi mai mare unde vii să devii şi nesfârşita mare e o nesfârşită zi cum

nesfârşite sunt toate cele ce sunt şi atotputernic este cel care este

am văzut tatuate aceste cuvinte pe mâna celui ce a scris înainte

 

şi am luat aminte şi am luat înălţime am luat tot ce se poate lua

dintr-o viaţă şi am dat tot ce se poate da dar ceea ce rămâne e ca

o hologramă vie într-o lume moartă sau ca imaginea soarelui ce apune

în propriul său răsărit mântuieşte-ne pe noi acum şi-n timpul vieţii noastre

slobozeşte-ne şi aminteşte-ţi de noi cei care în măreţie am fost asemenea ţie