Doina BezeaDoina Bezea
12.10.2015

Toamna desuetă

Se zvârcolesc murdare
frunze tocite-n suflet,
m-atinge ca o boare,
un dor rănit de-un urlet.
despică o iertare
cărări înjunghiate,
se-ascunde brusc durerea,
în rănile-nghețate.
se-așază-ncet uitarea,
după un praf de cretă,
dezgheț încet cărarea…
din toamna desuetă!