Iernile au început, să se retragă, una câte una, în fulgii de nea, suferinţe tocite ale îngerilor, împrăştiate pe oasele dezvelite, ale pământului. Toamnele şi-au tăiat părul, şi s-au retras în picăturile de freamăt mut, ale înlemnirii. nicăieri nu era mai linişte ca, în gânguritul de nou-născut, al iubirii vegetale. Verile şi-au ascuns zâmbetul, prin […]