CENACLU

Nu puteam să dorm lângă pustiuri   Nici lângă cele care uneori cu marginile argintate treceau prin ele două nopți sperând așa să pară că nu au fost chemate   Nici lângă cele ce stropite erau cu sâmburi de comete   orbindu-mă   Ori lângă cele care te priveau ori te vegheau doar de departe […]

Păşesc încet prin amintiri cu teamă de parc‑aş rupe pânze de păianjen transfigurând timidă începuturi mă colorez în curcubeu pe zare când mă aşez la margini de zenit   sunt început de veacuri congruente şi sunt final de cursă contratimp prin porţile stelare pătrund în alte lumi ca să mă‑ntorc fără de trup ACASĂ şi […]

prea obosită să adorm ascult The Beatles și sunetul confuz al caloriferului nedeschis încă o buburuză se agită pe piciorul lămpii căutând sursa luminii hipnotizante toamna a venit în anumite zile în altele este soare și un aer călduț de primăvară întârziată s-au prăbușit castanii și stejarii în lungul somn al dezgolirii au pavat drumurile cu fructe dezghiocate și frunze cărămizii […]

Fotografia cu ramă dantelată, Fotografia în sepia, marmorată, Ziua de ieri, de ea îmbrăţişată, Acolo a rămas, rămâne o vreme, Trecutul recent trece pesemne În cel perfect ce se distanţează treptat De eu-aici-acum neapărat… Piciorul svelt în ciorapul mulat, Suspendat în aer în unghi ascuţit, De vrere de-nălţare ispitit, Nu va mai fi văzut niciodată […]

Mulţumesc Ochiului soarelui vizibil Şi celui invizibil Ce-n vise rareori apare. Mulţumesc oricărui soare Ce desfide cu sute, cu mii de pumnale De aur ce curge, de foc dogoritor, Straturi dense de materie, de antimaterie, de praf stelar. Pe tine soare, Ra al nostru, te preamăreau Acei oameni înţelepţi ce egipteni îşi ziceau Şi braţe […]

De ce nu vii? De ce mai mult Citim cărţi scrise de poeţii morţi?   Mâna mea continuă încăpăţânată să scrie Pe nori, pe lună, pe ţărână, pe Dumnezeu ştie că nu mă opresc Îmi aşterne rezerva celestă de hârtie.   Mă joc cu moartea Poate o pierd Ca pe o jucărie din copilărie.   […]

Curăță-mi diminețile de vise și nopțile de întuneric, amiezile mi le-nnoptează în lumini de stea și Lună plină. Ascunde-Te-n inima mea, și-acolo, cu funii de floare și ploi, înlănțuie-mi zborul prin lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi […]

Am un măr pe care-l împart cu fratele meu, dar el nu există, cum vom hrăni pe cei flămânzi în absenţa lor?     Foto de pe chestiuniserioase.files.wordpress.

Arlechinul s-a dus strâmbă, raza de sus susura, cam haină Arlechino, ţi-e silă ai, sau n-ai Colombină ai un rictus pe chip poate ai sau n-ai timp poate crezi că o rază are drumul prea drept trup de rou-Arlechino, o, ce farsă divină! N-ai deschis tu fereastra? Arlechino, aşteaptă a mai rămas o treaptă calea […]

„Scriu pentru cei ce plîng, iubesc și mult visează.” Ștefan Petică Hymn profan[1] (din ciclul „Fecioara în alb”, XV) Tu eşti o roză parfumată Din valea Șirazului cald, Iar ochii tăi ascund, curată, Lucirea mărei de smarald. În părul tău ca diamantul De flăcări negre-ntunecat, Și-a revărsat întreg Levantul Misterul antic şi ciudat. Și cînd în […]