CENACLU

Pentru a nu dilua sensurile sătule de atâtea cristalizări, am ascuns povestea în bulbii unei fucsii de apartament și-am învățat să pictăm totul cu cele șapte degete;   lumea ne-a devenit caleidoscop în nuanțe de galben, albastru, verde ori roșu –   cam tot de atunci, îndrăgostiții lui Chagall zboară liberi într-un timp fără maluri, […]

Azi, îmi sunt soră, una geamănă, Mă port ca pe-un copil din flori… Ar fi fost bine să-mi fi fost… în oglindă! Nu! Sunt eu, iubind viața și moartea În egală măsură, Căci doar apusul veșnic aflând Al stelei ce lumina o cale, Ne-namorăm de fiece secundă rămasă. Mai sunt și eu, o altă EU. […]

Plecată mi-a rămas pleoapa… Ştiind că sus este lumină, ea tremură şi se închină şi-şi curge apa.   Senin e cerul. Şopteşte şi mă tot îndeamnă să-i simt căldura lui dar…Mamă! în mine-i gerul.   Te-ai dus devreme. Că viaţa merge înainte…,mintea mea ştie, Din tine-am răsărit atât de vie… Sufletu-mi geme…   Nu-s vii […]

Vecinul iese Din hibernare și scoate, la vedere, capra, mândrie naţională, wow, nici de data asta nu i-a murit! Sursa foto: modernism.ro

Pe jumătate păsări femei doar pe jumătate de câte ori în cer ne năruim c-un cântec ne-ntoarcem sau c-un copil.

Pe coperta unei cărți, subțirică din născarea sărmană a destinului nostru, epuizată pe raftul unei biblioteci de’atâta amor necitit, din ăla duios de mucegăit cum astăzi nu se mai întâmplă, rătăcită într’o vitrină prăfoasă, pe care un deget știrb mâzgălise inima mea străpunsă de un harpon într’un insectar, unde lucrurile serioase, căzute pradă izmenelilor tale […]

Așa cum îmi vorbeai egal și plat   din partea dinspre tine a unor noi chemări   Numai să îți acoperi plecările cu mine Ori doar să nu mai simți tăcerile uitate rămase mult în urmă Auzeam în tine plângând din oriunde alt plâns Niciodată același Și mereu răspunzându-ți mă întrebam în taină Când oare […]

Dumnezeu împarte frumuseţea şi urâțenia după rânduieli numai de El ştiute. Unii se nasc chipeşi, de ţi-e mai mare dragul să te uiţi la ei, iar alţii… un pic mai frumoşi decât Ucigă-l toaca. Cică în casa unor oameni venise pe lume o fată aşa de urâtă, că până şi părinţii o priveau cu ochii […]

Iubite, această pace va fi cea mai rară, Așa cum iarna-fulgii îi înșiruie în zări, Tot mai aproape de a mea tristă țară, Dar ce frumos se ascund zăpezile de ieri. De liniștea pominei de gutuie se atinge Și de al meu cuvântător și magic gând- Iubite, mâine Pacea se va muta aice- Eu te […]

Ce vină are ziua că-i plină de lumină? Iar omul are vină că se întoarce-n tină? Ce vină are pomul că s-a umplut de flori? Ce vină are cerul când se adună nori ? Ce vină are ploaia că-I plină de rodire, Iarba care creşte, flori mirositoare, Freamătul pădurii în prag de înserare… Ce vină […]