Copacul din vis

Îmbrăţişaţi sub franjurile timpului

Ca dintr-o piersică tare

Ai muşcat din inima mea.

Tu ai aruncat un sâmbure

Eu am lepădat un corp de femeie

Ca o piele de şarpe

Pe un colţ de stea.

Moartea trece pe lăngă noi cu ochi de copii

Îşi caută mingea, şutează

Face un pas înapoi, îşi aduce aminte

Aici cândva s-a iubit cineva

Acum mă poţi reinventa.

Peste un secol vom veni cu lacrimi

Tiptil, să stropim copacul din vis

Un trunchi crescut fără răni

Fără păcat

Fără moarte

Dumnezeu doarme sub rădăcini.

Să nu te scuturi, cineva ne visează

să ne legăm cu-o funie de foc

De curcubeu

Într-o cascadă de săruturi

Cineva ne pictează

Îmbrăţişaţi într-o piersică

Dulce

O minge,

Moartea

O rătăceşte în şuturi.